Cuvinte despre cuvinte

Fear can hold you prisoner, Hope cand set you free

2012-01-11T02:43:00.002+02:00

     Nu am mai scris de un an, suntem in 2012 acum, ultimul an, daca ne luam dupa prostiile spuse pe net. Pentru cei care nu stiu, intre timp, am ajuns student la Politehnica, so I'm pretty much fucked up right now, urmeaza sesiunea, dar ca deobicei lenea invinge si nu prea invat. Insa mi-am facut timp zilele astea sa vad tot felul de filme, care mai de care mai bun, in felul lui. Am hotarat sa incep cu Shawshank Redemption (994), pentru ca tocmai l-am vazut si e mai proaspat in memorie. Un film extraordinar, credeti-ma. A fost cel mai lung film pe care l-am vazut, dar a meritat ( are 2 ore si 20 de minute). E un film care se petrece intr-o inchisoare, dar nu e genul de film in care toata ziua se bat oamenii acolo. Are si cateva scene de genul asta, dar putine, pentru a pastra veridicitatea spatiului de desfasurare (batai, sodomizari, contrabanda, chestii cunoscute). Filmul se deruleaza insa destul de incet, pentru ca scopul este de fapt sa transmita ceva: sentimente, trairi, vise, speranta, curajul, perseverenta etc. Protagonistii sunt Andy Dufresne (Tim Robbins) si Red (Morgan Freeman), ambii actori daruindu-ne o performanta de exceptie. Personajele, oamenii mai bine spus, pentru ca asa par, au o poveste imbinata, insa pot fi luat si separat, fiecare cu povestea lui, cu schimbarile lui, insa strans legati unul de altul. Ca sa nu fiu tentant sa dau spoilere (prea multe) synopsis-ul o sa il iau de pe IMDB.
   Andy Dufresne este un bancher tanar si de succes, pana cand este condamnat la inchisoare pe viata pentru uciderea sotiei sale si a amantului ei. Astfel, ajunge in inchisoarea Shawshank. Desfasurat in perioada anilor '40-'60, filmul ne arata cum Andy, alaturi de noul sau prieten Red, se dovedeste a fi un prizoniare mai putin conventional. Cam atat voi spune, sper sa nu scap prea multe surprize pe parcurs.
     Ce m-a impresionat la acest film, pe langa jocurile de rol de exceptie, sunt temele abordate si muzica. Temele tin de umanitate in general, insa sunt evidentiate intr-un cadru mai putin conventional, in care tocmai raritatea acelor caracteristici le fac si mai vizibile. Pe langa cele enumerate mai sus, alte teme importante mai sunt: timpul si efectele sale asupra oamenilor, transformarile pe care le provoaca mediului si persoanelor, prietenia (a se citi camaraderia) dusa la limitele superioare si nu in ultimul rand integritatea umana, marcata in persinajul lui Tim Robbins. Daca Andy se adapteaza vietii de inchisoare si isi pastreaza totusi o parte din demnitatea pe care o avea inainte de condamnare, Red, invata de la prietenul sau ca speranta nu moare niciodata si ca nu trebuie sa iti pierzi niciodata sentimentul de libertate, indiferent ca esti inchis intre ziduri inalte de piatra sau nu. Cum mai ziceam, muzica iarasi este un atu al filmului. Desi pe parcurs, este marcata cat de cat, pe la mijloc apare si o celebra arie a lui Mozart, partea care m-a impresionat pe mine cel mai mult este melodia de la sfarsit si din genericul de sfarsit. Unul din putinele filme care m-au facut sa las filmul pana la ultima milisecunda.
   Nu stiu ce as mai putea spune despre filmul asta, decat: "Urmariti-l !!!" Din partea mea primeste un 10/10 pentru tot.

P.S. Va las melodia de care va ziceam, sa va relaxati si voi.

ASOIAF fan forum

2011-07-18T15:44:00.002+03:00

Unii dintre voi probabil au auzit despre seria “Cantec de Gheata si Foc” sau despre serialul “Urzeala Tronurilor”. Daca da, si sunteti interesati de un loc unde sa cunoasteti alti fani si sa vorbiti pana la epuizare despre cartile/serialul/personajele voastre preferate, sa va faceti noi prieteni cu care sa impartasiti pasiunea pentru serie sau pur si simplu un loc unde sa aflati cele mai noi vesti despre carti/serial/autor, atunci aflati ca acest loc exista: forumul “Cantec de Gheata si Foc”, dedicat atat seriei uimitoare a lui George RR Martin, cat si serialului produs de cei de la HBO.

Asadar, va invit sa aruncati o privire: http://cantecdegheatasifoc.forumgratuit.ro/

Planul de atac

2011-05-31T23:48:00.001+03:00

In camera de conferinte se aflau patru oameni: detectivul William Howard, Abigail Campbell, inspectorul Klein, seful Politiei din oras si bineinteles, Johnson, care il sunase sa ii spuna ce descoperisera la autopsie. Lucra de 3 ani si ceva la multe cazuri ale Politiei Metropolitane, dar nu apucase sa il vada pe inspector de prea multe ori, doar la cateva cazuri mai importante. De fapt toate cazurile la care participase au fost grele si complicate si chiar daca nu ar fi fost prea modest putea spune ca laudele i se cuveneau in mare parte lui.

Astepta vesti de la Johnson de ceva vreme, timp in care analizase tot ce aflase pana acum de la rude si prieteni. Isi facuse deja niste idei si dupa ce vor afla si rezultatele cercetarilor lui Johnson si echipei sale de criminalisti, va putea sa faca in sfarsit un plan de atac in ceea ce parea un caz ciudat. Toata lumea lua loc pe scaune, iar inspectorul isi drese vocea,in semn ca sedinta putea incepe.

- Domnule inspector, domnisoara Campbell, detective! Cred ca putem incepe. Rezultatele analizelor au sosit destul de repede, dar am intampinat o mica problema. Am descoperit in sangele lui cantitati destul de mari de opium, insa nu destul incat sa provoace moartea. Asa ca am refacut analizele, mai minutios de data asta si am gasit inca o substanta, necunoscuta, care tripla efectele opiumului, deja in cantitati mari.

- SI ochii aceia intunecati? Sa inteleg ca tot drogului se datorau? intreba Will cu o mica teama in suflet.

- Da, ne-am speriat si noi la inceput. Se pare ca opiumul i-a ajuns in vasele de sange ale ochilor.

- Acum ca am descoperit ce i-a provocat moartea tanarului ne putem concentra asupra motivului si faptasului. Detective, ce ne poti spune? intreba inspectorul pe un ton superior ce ii displacea lui William.

- Din interviurile luate de la mama tanarului, doamna Raleigh, prietenului sau, domnul Kingston si bineinteles logodnica lui, domnisoara Ashwood am aflat cateceva lucruri interesante, care coroborate cu ce ne-a spus adineauri domnul Johnson spun de fapt mai mult decat spuneau initial, insa nu o sa va plictisesc acum cu detaliile.

- Din experienta mea detaliile sunt totul detective Howard, spuse inspectorul iarasi pe un ton superior, care altora le-ar parea numai un ton autoritar datorat gradelor, dar era ceva mai mult, o invidie probabil.

- Da, asa este, domnule! Insa sa va prezint ce am aflat. Doamna Raleigh este detinatoarea unei averi foarte mari, care ar fi trebuit sa fie mostenita de John. Ea crede ca domnul Kingston avea o influenta nefasta asupra fiului si, ceea ce m-a intrigat pe mine dupa vorbele lui Johnson, crede ca este implicat in afaceri cu droguri.

- Foarte interesant. asta ar explica si substanta neobisnuita, traficantii si fabricantii de droguri mereu descopera metoda sa isi faca marfa mai buna.

- Da, Johnson, asa e, insa nu avem nici o dovada ca tanarul Kingston este traficant. Acum sa continui. Asta cred ca il face un suspect, dar nu neaparat vinovatul. Despre el, ce pot sa spun, tanarul boem clasic, fara studii, angajat ca barman la " Golden Horse", renumitul pub. Nimic din comportamentul lui sau din vorbele sale nu imi dezvaluie cum ca ar tainui un secret de genul asta, insa nu ma uitam dupa astfel de semne atunci. Oricum, vom afla in curand adevarul.

- Ai un plan detective? intreba cam retoric inspectorul.

- Da, am o idee cu privire la ce ar trebui sa facem, insa mai trebuie sa va spun cateva lucruri despre domnisoara Ashwood. Am fost in vizita la ea si am fost primul de la care a aflat de moartea lui John si pot sa spun ca a fost sincer surprinsa si afectata de faptul ca logodnicul ei murise. Asta a fost un semn clar pentru mine ca ea simtea ceva pentru el. Insa nu pot fi inca sigur ca nu era doar o masca si ca de fapt nu urmarea decat averea lui. Oricum, Lilly Ashwood mi-a facut o impresie destul de buna.

- Bine detective Howard, sa lasam pentru mai incolo femeile. Care e planul tau?

- Inspectore,planul e simplu si o voi lasa pe Abby sa va explice.

- Domnilor. Asa cum a spus si William, planul este simplu. Trebuie sa aflam daca domnul Adam Kingston este sau nu implicat in afaceri cu droguri, iar pentru asta trebuie sa vorbim cu el. Din pacatate, William a vorbit deja cu el si acesta stie ca este detectiv si lucreaza la caz cu politia, dar pe mine nu ma cunoaste. Asa ca ma voi duce in pub ca o simpla fata si voi incerca sa aflu cat mai multe lucruri de la el.

- Multumesc, Abby. Iar eu, intre timp, ma voi duce sa vorbesc din nou cu domnisoara Ashwood, sa fiu sigur ca nu mi-a scapat ceva. Amandoi, si eu si Abby, vom merge in acelasi timp la cei doi, astfel incat cei doi sa nu ia legatura. In 2 zile ne vom revedea aici, cu inca un caz incheiat si cu misterul mortii tanarului Raleigh rezolvat; asta va pot garanta.

- Destul de ingenios planul tau detective. Va urez succes, domnisoara Campbell si tie Howard. Acum ma scuzati, am o alta sedinta cu primarul si am cam intarziat.

Inspectorul fu imediat urmat de Johnson care avea treaba in laboratorul sau, iar Abby si Will ramasesera singuri in sala de conferinte.

- Ei bine, Abby, sa ne intoarcem la treaba si sa punem totul la cale cum trebuie. Nu trebuie sa dam gres.

- Bineinteles, William.

Cu asta, iesira amandoi din cladirea Politiei si urcara in Lincoln-ul parcat in fata, plecand spre biroul lor.

Lie to me

2011-05-06T22:43:00.000+03:00

Am revenit cu un nou articol. De data asta am zis sa va scriu despre un serial foarte interesant si foarte tare pe care il urmaresc eu. Este vorba de Lie to me, dupa cum bine vedeti. Despre ce e vorba? Serialul ne vorbeste despre o echipa de experti numita The Lightman Group, condusa de dr. Cal Lightman. Ce face echipa asta de experti? Si mai simplu: detecteaza minciuni. Da, ati citit bine, sunt detectoare umane de minciuni, de 10 ori mai eficienti ca masinariile fortelor de ordine. Cum fac ei acest lucru? Aici raspunsul devine mai complicat. Ei urmaresc microexpresiile si gesturile oamenilor si acestea alaturi de intrebarile inteligente pe care le pune echipa aduc adevarul la lumina. Microexpresiile sunt reactii ale corpului necontrolate de om, dar care pot spune celor avizati multe lucruri: daca un simplu zambet este sincer, daca persoana este manipulatoare din fire, daca persoana se simte vinovata, are regrete sau dimpotriva este nervoasa sau satisfacuta, pe scurt, daca minti. Si acum sa va vorbesc putin despre personaje.

Bineinteles ca voi incepe cu seful intregii echipe si initiatoul Lightman Group, si anume insusi dr. Cal Lightman. Rolul este jucat de Tim Roth, un actor britanic, pe care eu nu il cunosc din alte filme/seriale, dar despre care va pot spune ca este imaginea Prada. Ce se stie despre Lightman? Este divortat de Zoe Landau si are o fata de 16 ani, Emily. Este descoperitorul microexpresiilor si a infiintat compania alaturi de dr. Gillian Foster, psihologul lui din vremea cand lucra la Pentagon si care acum ii este cea mai buna prietena si persoana in care are cea mai mare incredere ( si ca tot veni vorba, la care si tine foarte mult, uneori parand chiar ca o iubeste, desi nu ni se dezvaluie nimic concret). Este pe buna dreptate cel mai mare expert in deceptie din lume si asa o sa inchei descrierea sa printr-ul din motto-urile sale: “ I can tell if you're lying, but not why”.

Dr. Gillian Foster (Kelli Williams) este partenera lui Lightman si prietena sa. Este expertul psiholog al echipei, dar nu il intrece totusi pe Lightman in citirea microexpresiilor. Relatia cu sotul ei, ii cauzeaza probleme morale lui Cal, pentru ca acesta ii suspecteaza sotul ca o insala, insa trebuie sa respecte promisiunea ca niciunul nu va interveni in viata celuilalt, indiferent de motiv.

Eli Loker (Brendan Hines) este un alt membru al echipei, tot un „cititor” de minciuni educat academic, la fel ca si Lightman si Foster. Suprinde pe multi in serial prin aderarea sa la onestiatea radicala, spunand tot ce crede direct si provocand de multe ori scene haioase sau penibile la care razi cu placere. Este foarte bun prieten cu Ria Torres, membrul mai proaspat al echipei si exista niste apropouri in legatura cu o relatie intre ei, dar pana la acest moment nu s-a intamplat nimic ( eu am ajuns la jumatatea sezonului 2).

Ria Torres (Monica Raymund) este cel mai nou membru al echipei si este o „naturala” avand de mica abilitatea de a citi oamenii, insa asa cum spune si Lightman mai are multe de invatat; nu de putine ori lasa emotiile sa ii stea in calea detectarii deceptiei.

Inainte sa inchei articolul trebuie sa va spun ca serialul se bazeaza pe fapte stiintifice adevarate, unele din personaje fiind inspirate din persoane reale. Cal Lightman este bazat pe dr. Paul Ekman, psiholog ce a studiat in mod special microexpresiile, iar Foster este bazata pe dr. Maureen O'Sullivan, profesoara de psihologie ce la ajutat pe Ekaman in infiintarea companiei The Paul Ekman Group si in studiile microexpresiilor si a limbajului corporal. V-am plictisit cu multe informatii, dar va anunt ca serialul este bestial si desi eram sceptic la inceput, dupa primul episod am devenit un fan infocat.

P.S: Am uitat de Emily si de agentul Ben Reynolds, dar nu este prea mult de zis despre ei asa ca pun doar cate o poza si va spun sa va uitati la serial.

P.S.S: Nu-i asa ca Emily e frumoasa?

Conacul Raleigh

2011-05-03T22:32:00.006+03:00

In sfarsit era in masina sa. Familia Raleigh isi avea resedinta la 8 km de oras, iar el se indrepta inspre aceasta in masina sa, era mandru. Baietii de la garaj facusera o treaba buna si masina arata chiar mai bine ca inainte. La orizont incepu sa se vada dealul pe care se afla conacul Raleigh, o cladire din epoca Victoriana, cu o gradina renumita pentru diversele specii de flori si copaci si binecunoscutele terenuri de vanatoare de la baza dealului. Orice impatimit al vanatorii venea cel putin o data pe sezon aici, desi costurile erau prea mari dupa parerea lui si nici nu prea ii facea placere sa impuste animale nevinovate. Trecu de portile cu gratii, pe care se afla si simbolul casei facut dintr-o placa aurita si se apopie de conac.

Ajunse in fata intrarii si isi parca Lincolnul Continental negru, cand un valet se oferi sa ii aseze masina corect si gata de plecare. Iesind din masina fu surprins de dimensiunile conacului. Nu era foarte mare, precum palatele legale de langa oras, dar iti crea un sentiment de respect fata de bogatia familiei Raleigh. Usile se deschisera parca singure, pentru un ochi obisnuit chiar asa ar fi parut, dar el observa rapid cei doi valeti in umbra lor. Intra intr-un hol care parca te trimitea in Evul Mediu, totul din piatra masiva, arhitectura specifica timpului. Pe podea se intindea un covor rosu lung, iar pe peretii laterali se aflau doua armuri lustruite si cu sabiile in mana, precum doi cavaleri din timpurile uitate. Imediat dupa acestia se aflau mai multe tablouri, toate reprezentand arborele genealogic al familiei, de la aparitia sa, la Walter Raleigh si la ceilalti urmasi. Trecand de holul acela intra intr-o alta incapere. In fata sa se afla o versiune foarte veche a stemei familiei, mai veche de 200 de ani se parea. In laterale se gaseau doua usi care dadeau inspre celelalte camere ale conacului, iar in fata sa doua scari curbate ce treceau pe deasupra peretelui cu stema si urcau catre camera principala.

Din nou usile se deschisera singure, valetii fiind iarasi aproape imperceptibili. Ajunse intr-o camera mare, in care se imbinau foarte bine elementele vechi cu cele moderne. O gasi pe doamna Raleigh stand intr-un fotoliu rosu in fata unei masute, servindu-si ceaiul de la ora 5.

- Am fost anuntata de venirea dumneavoastra domnule Howard. Luati loc va rog, spuse aratandu-I un al doilea fotoliu langa masuta.

- Ati vorbit cu colega mea Abigail. Tot ea ii daduse si toate detaliile despre familie si resedinta acesteia.

- Da. Inteleg ca doriti sa vorbim despre fiul meu. Inainte de toate vreau sa va spun ca trebuie sa prindeti criminalul si sa-l pedepsiti. Cand a murit sotul meu am fost devastata, acum sunt mai rau de atat. Toata averea va fi mostenita de varul lui John, dar nu mai parasise linia mea de peste 3 generatii. Mie imi pare bine ca fetita aia nu a primit nimic, daca apucau sa faca nunta ar fi avut dreptul sa revendice o parte din avere. Singura mea usurare…

- Va inteleg doamna si tocmai de aia sunt aici. Vreau sa va intreb cateceva despre John, despre viata lui si despre relatiile lui cu ceilalti, in special domnisoara Ashwood si domnul Kingston.

- John era un baiat foarte intelligent, de aceea l-am si trimis la cea mai buna facultate din tara. I-am oferit cea mai buna educatie posibila, era un tanar stilat, politicos si asezat la locu lui, asta cel putin pana cand l-a intalnit pe Adam. Din pacate si John a fost prea naiv.

- Si ce imi puteti spune despre el?

- Ha! Tanarul tipic de oras, mandru, arogant, incurcat in tot felul de afaceri dubioase si indecente pentru un om ca John. A avut o influenta negative asupra lui si nu am putut sa il opresc, era fascinat de libertatea lui Adam si de viata lui boema.

- Afaceri dubioase? La ce va referiti.

- Nu stiu exact, dar simt ca ceva nu e curat in legatura cu baiatu ala. Cu siguranta din cauza lui a fost ucis John, spuse doamna Raleigh pe un ton grabit.

- Am inteles. Si despre tanara logodnica, ce imi puteti spune?

- Lilly? O fetita draguta, frumoasa, nu pot nega asta, dar nu era de nasul lui John. E o fata de la tara, fara un nume, fara o avere. Intradevar afacerea cu florile o face independenta si pentru asta o admir, dar urmasul lui William Raleigh nu are ce sa caute cu o florareasa.

- Si ati fost de acord cu nunta lor?

- Recunosc ca am gresit, nu l-am oprit pe John sa aiba o relatie cu fata aia, dar e tanar, ma gandeam ca isi face si el hatarul si apoi isi va reveni si se va casatori cu o fata provenind dintr-o alta familie nobila. Dar nu a fost asa… Totusi dupa ce a cerut-o de nevasta, am tot incercat sa il fac sa se razgandeasca, in zadar, chiar era indragostit de fata aceea.

- O ultima intrebare. Stiati unde se duce John in acea seara?

- Nu. Statea linistit in camera lui si brusc a plecat din casa. Zicea ca are treaba in oras. Mi-am imaginat ca se duce la Adam, deseori pleaca seara sa bea cu el. Va spun inca o data: nu imi place de tanarul ala.

- Va multumesc pentru informatii doamna Raleigh. Uitati cartea mea de vizita, daca mai aveti ceva sa imi spuneti ma puteti gasi la telefon.

- Da, cu siguranta. Va multumesc si eu domnule Howard sis per s ail prindeti pe criminal.

Iesind din nou pe usile care acum nu ii mai acopereau pe valeti, ajunse la masina si parasi conacul. Se parea ca nu avea inca nici o pista clara, iar mama avea niste motive sa il suspicioneze pe tanarul Adam. Cel putin va verifica asta si se va mai intalni cat de curand si cu domnisoara Ashwood. Trebuia sa descopere motivul pentru care nu purta inelul, desi il plangea cu adevarat pe John. Afacerea asta devenea din ce in ce mai interesanta si nu mai avusese un asa caz inca de la inceputurile carierei sale.

Prietenul

2011-04-30T23:15:00.005+03:00

Pubul era situat pe bulevardul cel mare de pe o latura a Parcului. „The Golden Stallion” era unul din cele mai selecte localuri din zona si se mandrea cu servicii formidabile si o clientela ce cuprndea afaceristi foarte bogati, nobili, vedete si oameni de stat. Se afla intr-o cladire veche, cu o arhitectura destul de rara in oras, iar William isi putea da seama de asta, desi stia ca nu prea multi din selectii clienti stiau asta. Desupra capului sau se afla semnul pubului cu un armasar mandru despre care se spunea ca era facut din aur, dar cel mai probabil era doar vopsit cu o vopsea scumpa.

Will impinse usile masive din stejar si incepu sa coboare treptele catre localul propriu-zis. Fu intampinat de o sala destul de mare in mijlocul careia sa afla un bar cu tot felul de bauturi, care mai de care mai exotice si mai de pret: vinuri nobile, vechi de zeci de ani, cea mai buna bere germana, whisky din distileriile cele mai apreciate, tequila, chiar si sake din indepartata Japonie si multe altele. Barmanul era un tanar de vreo 30 de ani, imbracat intr-un costum clasic dar de calitatate. Din descrierea lui Lilly, acela trebuia sa fie Adam, prietenul lui John. Incepu sa inainteze usor catre bar, analizand cu atentie interiorul pubului. Tot localul era format din cercuri concentrice, barul si el rotund fiind centrul. Totul pornea radial dinspre centru: scaunele in jurul barului pentru clientii care veneau doar sa bea ceva, apoi mese din sec XVIII, destul de valoroase la ora actuala, pentru cuplurile care veneau la intalniri sau cei care veneau cu prietenii sa petreaca timpul, apoi mai multe separee pentru persoanele care veneau acolo ca sa discute afaceri imense, manevre politice si alte lucruri importante. Se zvonea ca in acest local veneau deobicei VIP-urile care isi inselau consortii, dar astea erau barfe care pe detectivul Howard nu il interesau.

Ajunse in fata barului si comanda un whisky; invatase din experienta ca intotdeauna trebuia sa comanzi ceva cand vorbeai cu un barman, de foarte multe ori ajung sa fie confidentii clientilor, iar faptul ca iti cumparai o bautura facea conversatia mai usoara. Barmanul ii dadu paharul cu whisky si gheata cerut.

- Sunteti domnul Adam Kingston?

- Da, raspunse tanarul.

- Detectiv William Howard. Investighez moartea domnului John Raleigh. Am inteles de la logodnica sa ca sunteti foarte buni prieteni. As vrea sa va pun cateva intrebari.

- Ati vorbit cu Lilly?! Da, eu si John eram prieteni. O sa va ajut cat pot de bine sa descoperiti cine l-a ucis.

- Nu am zis ca l-a ucis nimeni, dar va multumesc pentru cooperare. De cand il cunosteati pe John?

- Pai, ne-am cunoscut aici, in pub. El era student, iar eu eram proaspat angajat. Asta era acum 4 ani.

- Si pe domnisoara Ashwood?

- Despre Lilly John mi-a vorbit de cand a cunscut-o si la scurt timp a adus-o si in pub unde am vazut-o si eu. Asta era acum 1 an de zile daca nu ma insel.

- Cat de bine va intelegeati cu John?

- Dupa cum v-am spus, eram foarte buni prieteni. O data chiar mi-a imprumutat niste bani cand aveam foarte mare nevoie si i-am fost si eu mereu alaturi, mai ales acuma cand a cerut-o de nevasta pe Lilly, eu am fost cu el cand a cumparat inelul.

Inelul... domnisoara Ashwood nu purta inelul cand o vizitase.

- Cand l-ati vazut ultima oara pe domnul Raleigh?

- Sincer sa fiu, in seara mortii sale. A trecut pe la bar sa bea ceva, parea foarte agitat si grabit ,dar nu

l-am mai intrebat de ce, cu toata nunta asta se purta uneori mai ciudat. A baut un pahar de whisky dupa care a plecat. Era ora 10 cand a plecat, stiu pentru ca s-a uitat la ceas chiar atunci.

- Si dumneavoastra? Unde va aflati in jurul orei 12?

- La bar, am fost in tura de noapte.

- Era consumator de droguri?

- John? Nu ,niciodata, cel putin nu din cate stiu eu si mie imi poveste cam orice problema.

- Era amator de jocuri de noroc? Datorii?

- Nu, John era un tip inteligent si cu adevarat demn de numele pe care il purta.

- Da, si ce nume. Stramosul sau a fost Walter Raleigh, marele calator si prieten al reginei Elizabeta I. Cu un astfel de nume poate avea dusmani.

- Nu cred. Aici suntem toti loiali familiei regale.

- Traiasca familia regala! spuse William si dadu paharul pe gat.

- Traiasca familia regala! raspunse tanarul.

- Va multumesc pentru ajutor, domnule Kingston. Uitati cartea mea de vizita. Daca va aduceti aminte si altceva nu ezitati sa ma sunati.

Detectivul Howard parasi localul si chema un taxi. In sfarsit il sunasera cei de la garaj, masina lui era gata. Taxiurile astea deja devenisera monotone. Dupa ce isi va ridica masina va face o vizita la resedinta familiei Raleigh, nu inainte de a cumpara si un bughet de flori pentru aceasta, poate chiar de la floraria domnisoarei Lilly, i-ar fi placut sa o revada.

The original crime family...

2011-04-29T23:18:00.002+03:00

Pentru acest articol am zis sa fiu in pas cu noul blog al Alinei si sa scriu si eu ceva despre un film, mai bine zis un serial in cazul acesta. The Borgias (2011) ne prezinta povestea familiei Borgia, o familie controversata in timpul Renasterii.

Rodrigo Borgia, capul familiei, a fost Papa pentru o perioada si este unul dintre cei mai corupti papi care au condus Roma, realizand multe manevre politice pentru propria bunastare si pentru renumele familiei sale. In serial este jucat de faimosul Jeremy Irons ( The Lion King - Scar , Kingdom of Heaven, Eragon, The Merchant of Venice si multe altele) caruia zic eu i se potriveste de minune rolul de papa corupt si politician abil, dar si de tata si cap al unei familii, luptandu-se sa adune bogatie si sa creeze un renume din familia sa (chiar vrea sa ii lase lui Cesare, fiul cel mare, scaunul papal). Este din pacate un Papa atat de corupt incat nici pacatele capitale nu il ocolesc: adulterul, furtul, violul, mita, omorul, incestul. Nici celelalate personaje nu sunt mai prejos, actorii nu prea renumiti, dar foarte potriviti jucand cat se poate de autentic.

Cesare Borgia este un tanar cardinal (numit de Papa bineinteles) care desi nu seamana cu tatal sau in privinta avutiei, este mai interesat in a-si apara familia – sora si mama in special – de pericolele determinate de noul statut, dar nu se fereste de la a folosi mijloace murdare pentru a face acest lucru: asasinate, spionaj, mita si altele.

Juan, este al doilea fiu al lui Rodrigo, cel care a ales cariera militara. Este mult mai mandru si mult mai arogant fata de fratele cel mare, dar totodata si mai prost si mai violent. Rolul sau in serial nu este atat de important, cel putin pana acum la episodul 5, asa ca nu merita sa mai dau detalii.

Lucrezia Borgia este fata din familie, frumoasa, inocenta si curioasa, dar care ajunge si ea victima in jocurile politice ale tatalui. Este casatorita la 13 ani cu un membru al unei alte familii mari, Sforza, pentru a asigura forta lor armata de partea Papei. Din pacate dragostea fratelui si a tatalui se vor dovedi mai puternice decat par si vor ajunge la incest.

Astept cu nerabdare sa vedem ce ne mai prezinta serialul si ce mai pune la cale familia Borgia. In incheiere o sa va spun ca serialul este bestial si nu o sa vedeti coruptie mai adevarata nici in Parlamentul Romaniei.

P.S. Amanta principala a Papei este Giulia Farnese, care e destul de frumoasa si in film.

O zi de vacanta...[ Special Edition]

2011-04-17T21:13:00.002+03:00

Nu am mai scris demult. In primul rand le urez " LA MULTI ANI!" tuturor fetelor si baietilor cu nume de

floare ( printre care si mama, Codrut si Codrin/Bamboo ). In al doilea rand va promit ca in vacanta asta o

sa mai scriu un capitol din povestea mea ( care oricum nu va place, dar tre sa fie acolo toata :)) ). Si in ultimul rand (dar nu cel din urma) o sa va povestesc cum am petrecut ziua asta, sa schimb nintel monotonia blogului, care zice lumea ca e de tocilari si sa fac o mica pagina de jurnal, ca de, a fost misto ziua de azi. Sa incepem cu inceputul, bineinteles.

Deci ziua a inceput clasic, cu trezit si montat in fata laptopului. Apoi am vorbit cu cativa prieteni si ne-am instalat un COD 4 sa jucam in multiplayer ( ocupatie intelectuala de vacanta ). Dupa nintica impuscatura m-am oprit, mi-am reintregit fortele mintii si ale corpului cu o masa copioasa de sarbatoare din asta importanta si m-am gandit: " Bai, hai sa fac ceva misto". Am luat una bucata telefon, l-am sunat pe Dode ( se pare ca si el taia frunza la caini), am vorbit cu Bamboo pe mess si ne-am strans trei "calareti" pe biciclete sa mergem la plimbare.

Ne-am "strunit caii" si am mers catre padurea misterioasa de la marginea orasului cunoscuta si sub numele de Cazacu ( foarte infricosator,nu?). Ne-am dat noi duhul urcand pantele, apoi am ajuns in poiana de la sonda ( pentru cine stie zona) unde ne-am odihnit si am privit ce fac altii la gratar de Florii. Daca urcusul a fost letal, coboratul dealului a fost bestial ( va pot confirma tovarasii de aventura). Dupa ce am atins viteza luminii coborand panta, am traversat calea ferata si ne-am intors pe faimosul DN1A (zice si la PROtv ). Ne-am oprit la HEI ( sau HEL, niciodata nu am stiut cum se numeste restaurantu rompetrol), am facut un schimb cu vanzatoarea de acolo si ne-a dat mancare si bautura in schimbul unor hartii cu fete si numere pe ele (nici acum nu stiu ce utilitate au hartiile astea ). Din nou am incalecat pe "calutii" credinciosi si am trecut rapid de cimitr ( sa nu se raceasca sandwichurile) si am mers pe digul din spate sa facem o pauza si sa ne reimprospatam fortele, privind miraculosul peisaj ce ni se deschidea in fata ochilor ( pe bune,chiar e frumos, va dau si poze).

Am mancat, am mai ras, am contemplat panorama si ruinele mistice de pe partea cealalta a Teleajenului. Apoi, avand o revelatie divina, le-am propus tovarasilor mei sa traversam maretul rau “Styx” si sa vizitam ruinele. Am luat bicicletele, am cautat cel mai apropiat vad, ne-am udat sau nu (fiecare a avut o alta metoda de traversare) si din nou am facut eforturi titanice sa urcam pana in la ruine. Ajunsi acolo, ne-am imbatat din nou cu frumoasa panorama,de data asta a orasului si a partii noastre de Teleajen ( nu am putut evita sa zarim in departare si frumoasa noastra scoala ). Descoperind misterul acelor betoane ( pentru cine nu stie , este vorba de fostul sticloval de peste Teleajen), am coborat din nou ( bestial) si am mers pe malul Styxului pana am ajuns la un podet facut de fapt dintr-o teava, pamant si niste beton pe langa. Am traversat raul si am ajuns din nou in partea noastra de vale. Am infruntat pericilosii pazitori ai acelor strazi ( vreo 10 catei - de culori diferite) si am ajuns in zonele binecunoscute ale oraselului nostru de munte (?). Am facut o mica pauza in parc si ne-am intors acasa. Si mai zice lumea ca nu ai ce face la Valeni - fraieri.

Gata, mi-am folosit prea multe celule cenusii, asa ca ma opresc. Va astept in curand pentru urmatorul capitol si de ce nu, poate pentru o noua aventura. La multi ani inca o data celor care sarbatoresc azi Floriile!

Crinul [re-edited]

2011-03-10T23:57:00.004+02:00

     Taxiul mergea incet, foarte incet, dar avand in vedere ca afara ploua torrential nu se putea plange.
     Dupa micul dejun ce il revigorase si il trezise putin dupa ce vazuse de dimineata, se duse direct la sectie pentru a afla identitatea fetei. Abigail Campbell era colega lui de peste 3 ani si desi statea mai mereu la birou, ajutorul ei fusese de nepretuit in destule cazuri. Avea 28 de ani, absolventa a unei prestigioase Academii de Politie, era inalta, blonda, desi ca toti blonzii parul incepuse sa i se inchida la culoare, si avea o fata intotdeauna voioasa si zambitoare. Desi era duminica, Abby lucra ca deobicei in plus, din lipsa de ocupatie banuia el, dar nu comenta, pentru ca ea muncea din greu si pastra totusi acea atitudine vesela o admira si o respecta, fiind printre putii pe care William Howard ii numea prieteni. Ii dadu poza si o ruga sa il anunte de indata ce afla cine era, era prea obosit si avea nevoie de putin somn. Somnul, ce se prelungise pana dupa-amiaza, ii fusese intrerupt de taraitul telefonului prin care Abby ii comunica adresa tinerei.
      Lilly Ashwood era o fata simpla, o florareasa, ce provenea dintr-o familie la fel de simpla din provincie. Se mutase cu cativa ani in urma in oras si isi deschisese o florarie ce parea sa mearga foarte bine. Avea doar 26 de ani si se descurca foarte bine de una singura.
       Ajunse la blocul in care traia tanara, relativ departe de floraria ei. Urca scarile si suna la sonerie.
- Buna ziua, cu ce va pot ajuta?
William Howard ramase inmarmurit. Nu avusese niciodata prea mare success la fete, dar putea recunoaste o fata frumoasa atunci cand o vedea, iar Lilly Ashwood era una dintre cele mai frumoase fete pe care le vazuse vreodata. Parul ei castaniu curgea precum cea mai fina ciocolata peste umerii ei si peste formele voluptoase ale sanilor, incadrandu-i fata intr-o rama perfecta. Buzele carnoase si roz pareau a fi niste flori de ciresi in plina primavara. Dar ochii, ochii aceia il captivasera. Caprui precum frunzele de toamna, precum pamantul si scoarta copacilor, ascundeau putere, curaj si o dorinta de viata nemaivazuta.
- Va simtiti bine domnule?
- Da, ma scuzati. Sunt detectivul William Howard.
- Incantata, cu ce va pot fi de folos?
- Problema este mai delicata. Daca imi permiteti sa intru, putem sta jos.
- Ce mai stiti despre John? Intreba Will in timp ce lua loc pe fotoliu.
- Nu am mai vorbit de 2 zile, dar aseara spunea ca vine pe la mine. Probabil a avut o problema cu mama lui, niciodata nu a fost de acord cu relatia noastra, desi nu mi-a spus-o niciodata.
- John a plecat aseara spre dumneavoastra, insa nu a mai ajuns. I-am descoperit trupul neinsufletit in aceasta dimineata in Parc.
- Ce?? Doamne… Nu, John… nu se poate…John…
     Trecuse prin situatiile astea de o gramada de ori, iar cea mai buna optiune era sa o lase sa planga. Plangea incet, varsa lacrimi multe, dar o facea sincer, se simtea ca il iubise nespus pe tanarul ce murise. Ajunsese sa faca diferenta intre rudele si prietenii sinceri ai unei victime dupa cum plangeau, desi asta nu era un lucru care sa sugereze suspiciunea asupra persoanei. Asteptand in liniste ca ea sa planga isi trecu privirea prin camera. Apartamentul era decorat cu bun gust, dar ceea ce facea totul extraordinar erau florile. Nu erau doar aruncate prin casa, erau frumos aranajate si potrivite pentru a creea o stare de calm si relaxare, imprastiind in acelasi timp miresmele exotice sau deja cunoscute. Insa ceea ce ii atrase atentia in mod special era crinul imperial ce trona pe mica masuta din fata lui. Privind floarea cea rara din fata sa, ii trecu prin minte un gand neasteptat. Fata semana cu crinul, era precum crinul. Numele ei se regasea in cel al florii si desi erau foarte diferite, castaniul ei si albul crinului, ambele erau pure si nobile, radiind aceeasi putere si aceleasi sentimente. Daca acest crin imperial era cea mai rara si cea mai nobila intre flori, atunci Lilly Ashwood era cea mai rara si mai frumoasa fata. Un miros ciudat si dulce parea ca se imprastie dinspre crin, un parfum atat de slab, dar atat de intens.
- Poftiti batista mea.
- Va multumesc, spuse domnisoara Ashwood stergandu-si lacrimile.
- Daca nu va simtiti in stare sa vorbiti, pot reveni altadata.
- Nu, nu. Vreau sa stiu tot despre el. Cum s-a intamplat?
- Dupa cum spuneam, l-am gasit in Parc de dimineata. Nu exista urme de lupta, rani sau ceva care ar putea arata cauza mortii.
- John, doamne…
- Dar va asigur ca facem tot ce putem. Aveti promisiunea mea ca voi face tot ce pot pentru a afla adevarul.
- Multumesc.
- V-as ruga sa imi povestiti despre John, cine erau prietenii lui, relatia cu familia, cu dumneavoastra. Tot ce puteti spune.
- Orice, atata timp cat va ajuta la deslusirea adevarului.
Howard scoase apoi un carnetel si nota tot ce ii povesti Lilly. Discutia dura mai mult de o ora si deja se facea tarziu, desi amanase cat putea de mult clipa pentru a mai putea sorbi din frumusetea ei.
- Va multumesc pentru informatii. Va voi anunta de indata ce aflu ceva.
- Va multumesc si eu.
- La revedere si o seara buna.
- La fel si dumneavoastra.
     Chema un taxi si se duse spre casa. Senzatia de placere oferita de apartamentul fetei se minimizase deja de cand iesise din bloc, dar inca nu putea scapa de sentimentul ca fata avusese un efect nebanuit asupra lui. Era foarte frumoasa intradevar, dar parca totusi ceva nu era atat de perfect cum parea si tot nu putea sa uite parfumul acela imbatator. Ajunse acasa si scotandu-si carnetelul incepu sa analizeze toate informatiile pe care le aflase de la Lilly. Se parea ca John avea un prieten foarte bun, Adam, alaturi de care acesta petrecea cea mai mare parte din timpul in care nu se afla cu ea. Erau clienti fideli ai unui pub select din preajma parcului, asa ca acolo era un loc bun din care sa inceapa investigatiile. Deasemenea trebuia sa discute si cu mama victimei, intotdeauna era bine sa stii mai parerea familiei si nu de multe ori chiar unul din membri era vinovatul. Urma sa lamureasca toate aceste probleme maine dimineata, cand va fi scapat de oboseala acelei zile si de senzatia ciudata de la intalnirea cu fata. Un somn bun era tot ce ii trebuia…

Gargui de Andrew Davidson

2011-03-09T22:09:00.000+02:00

     Nu am inspiratia sa scriu urmatorul capitol, asa ca o sa scriu despre ceea ce mi-am propus cand am facut blogul asta si nu am mai facut-o demult. O sa va vorbesc despre o carte. O carte care am primit-o cadou si astazi am reusit sa o termin. Cartea se numeste Gargui, scrisa de Andrew Davidson, o carte prin care tanarul autor canadian a debutat si care a fost primita destul de bine de catre critici. Nu a fost chiar genul meu de carte si am citit-o destul de greu, pentru ca nu m-a captivat prea mult in prima jumatate, dar usor usor devine mai interesanta, povestile Mariannei, istoria celor 2 si misticismul se imbina foarte bine si se creeaza astfel un echilibru cu trairile personajului principal din prezent, dar mai intai sa pricepeti si voi despre ce este vorba. O sa incerc sa dau cat mai putine detalii sa nu stric placerea lecturii potentialilor cititori.
     Romanul are ca tema iubirea, iubirea ce transcende timpul si spatiul si supravietuieste oricaror forte exterioare, ce infloreste acolo unde nu era de asteptat. Cartea este scrisa ca un jurnal al personajului principal. Acesta, un barbat frumos, in floarea varstei, bine dotat sexual si un actor de filme porno renumit sufera un accident de masina si este ars grav intr-un incendiu. Supravietuind focului, el ajunge la spital si descopera ca tot fizicul lui de invidiat a disparut, fiind ars din cap pana in picioare. In timpul recuperarii sale pe care nu si-o dorea, o intalneste insa pe Marianne Engel, o femeie putin spus ciudata, la care ajunge sa tina. Dealungul timpului petrecut in spital Marianne incepe sa isi faca cunoscuta povestea si ii explica faptul ca intre ei este o legatura mai puternica decat ar crede cineva, iubirea lor existand cu peste 700 de ani in urma, ea asteptandu-l din nou pe el de atunci. Dupa ce el se recupereaza intratat incat sa paraseasca spitalul, se muta in urma unei invitatii la ea acasa. Marianne Engel era o sculptorita de gargui si casa ei nu arata deloc a altceva decat un vechi castel medieval, de aceea i se si spunea "fortareata". Pe parcursul povestii el afla din ce in ce mai multe despre ea si despre ei, prin intermediul povestirilor si istorisirilor ei si ajunge sa o iubeasca, insa Marianne, desi il iubeste la fel sau poate chiar mai mult, are un scop mai inalt pe care nu il poate ocoli.
   Mai multe nu mai spun pentru ca ar fi prea multe spoilere si asta ar afecta cu totul intreaga placere a lecturii. Iubirea dintre cei doi este asa cum spuneam o iubire aparent nemuritoare, iar Marianne o face cu atat mai simtita prin povestile ei de dragoste si prin istorisirea propriei ei vieti alaturi de el in anii 1300. Ceea ce m-a impresionat pe mine a fost legatura dintre povesti, aparent neimportante si "Infernul" lui Dante, des mentionat in roman. Raportarea la aceasta carte, desi nu originala, este foarte bine realizata si ultima parte are un efect special asupra cititorului, vindecarea dependentei de droguri a personajului si totodata dobandirea unei credinte sunt invaluite in misticism si creeaza o imagine impresionanta. Fiecare poveste in parte urmareste de fapt iubirea din alt unghi, fiecare personaj din acele povesti avand un rol mai important pentru narator decat in propria poveste. Acestea au caracter initiatic si il pregatesc de fapt pe narator pentru inevitabilul sfarsit pe care si noi il realizam odata cu el, o data cu terminarea povestii de dragoste dintre Marianne Engel, tanara calugarita si un mercenar ranit grav in lupta, tot prin ardere. Trecerea iubirii prin "Infern" devine astfel tema principala a romanului, "Infernul" nefiind altceva decat viata.

Dezvaluirea cetii

2011-03-02T19:43:00.002+02:00

     Ora 5 dimineata. Un locuitor al strazii semnalase prezenta unui cadavru in Parc. L-au trezit din nou devreme. De ce trebuiau sa moara oamenii numai in weekend? Dar datoria este peste orice confort, chiar si peste somnul din weekend. Asa ca dupa ce se barbieri repede, isi puse repede costumul sau bej de lucru, o camasa alba, ce sosise de abia ieri de la spalatorie, cureaua sa caracteristica, etaland o medalie de onoare apartinand familei sale de aproape 100 de ani, acordata strabunicului sau de insusi regele. Era o zi de toamna, o zi frumoasa, dar frigul deja incepuse sa se instaleze in oras, asa ca isi lua paltonul maro si vechi din cuier si inchise usa. Nu avea timp sa astepte liftu, cobori rapid pe scari, sarind peste cate trei trepte deodata. Daca nu ar fi fost cine stie ce odrasla de "boier" nu ar fi trebuit sa se grabeasca atata, dar se pare ca vechea aristocratie inca mai avea influenta, chiar si in randurile politiei. Ajunse mai repede ca oricand la parter si chema rapid un taxi; masina lui inca mai era in reparatii dupa ultimul caz.
   Sosi in Parc la 5:30, mai devreme decat credea. Plati taximetristului fara sa mai ceara si restul si o porni spre intrarea in parc. Fu intampinat de unul din plictistitorii, dar uneori utilii politisti de patrula.
- Buna dimineata, detective Howard!
- Nu pe cat de buna vroiam...
- Domnule, e o onoare pentru mine sa va intalnesc in persoana. Cel mai mare detectiv din oras... Sotia nu o sa ma creada. Ultimul dumneavoastra caz a fost uluitor, cum v-ati dat seama de existenta falsurilor si cum a-ti gasit ascunzatoarea criminalului. Si..
- Da,da. Acum du-ma la cadavrul tanarului, spuse Howard care nu avea in acel moment chef de linguseli.
     Acesta il conduse pe cateva alei, printre felinare, banci si copaci. Se apropiau de inima parcului. Nu putea si baiatul sa moara mai aproape de intrare? Isi scutura usor capul, nu se trezise inca bine, cum putea sa gandeasca asa ceva? Isi dadu seama de la departare ca cei de la criminalistica isi facusera deja aparitia. Banderola care incojura cadavrul, si ocazionalele lumini de la aparatele foto ii dadeau de gol mereu. De cand cu descoperirea amprentelor criminalistii astia de laborator deveneau din ce in ce mai enervanti. Rareori avusese nevoie de ei si de multe ori doar pentru a i se confirma legal ceea ce stia deja. Intotdeauna stricau atmosfera. Cand ajungea inaintea celorlalti, se ducea mereu langa victima si asculta, mirosea, privea atent totul din jurul sau; scartaitul unei banci rupte, mirosul unui fruct stricat sau pozitia nefireasca a unei frunze ii puteau dezvalui mai multe decat i-ar fi putut spune toti "soarecii aceia de laborator" la un loc. In cazul acesta era prea tarziu, asa ca facu singurul lucru pe care il putea face si se duse sa ceara detaliile sefului echipei de criminalisti.
- Buna dimineata Johnson!
- Buna dimineata Bill! Intotdeauna Johnson i se adresase cu numele sau mic, dar asa facea cu toate lumea, asa ca il scuza.
- Ce imi poti spune despre acest caz?
- Avem de-aface cu un tanar de 25 de ani, fiul unei familii vechi si bogate. Nu ii pot pronunta numele, pentru ca mama sa ne-a rugat sa nu dezvaluim presei nimic si nu se stie cine se scapa si cine aude vreun lucru necuvenit. A fost gasit de un cersetor acum o ora. In orice caz, se pare ca nu e in starea asta de mai mult de 7-8 ore. Nu au disparut nici portofelul, nici alte lucruri, deci posibilitatea sa fie un jaf esuat pica; nici urme de lupta si violenta. Poate a fost asfixiat sau se droga si a luat o supradoza. Vom afla mai multe dupa autopsie si testele toxicologice. Am gasit si o poza asupra lui. O tanara, foarte frumoasa dupa parerea mea. Poate fi o prima persoana de contactat.
     Howard lua poza din mana lui Johnson si o privi. Intradevar fata era frumoasa, chiar foarte frumoasa. La cei 35 de ani ai sai nu prea avusese multe cuceriri, dar asta nu conta acum.
- Voi afla cine e la departament si ma voi duce sa discut cu ea. Si cu mama sa va trebui sa ma intalnesc.
- Tu esti detectivul, spuse Johnson pe un ton putin ironic.
- Da, da. Mai aveti mult? As vrea sa inspectez si eu trupul.
- Acum strangem. Ce iti mai face masina?
- Tot la reparatii. Smecherii aia au gaurit-o bine, dar in 2 zile cel mult o recuperez.
- Gata, ne-am terminat treaba. Salut, Bill.
- La revedere, Johnson.
     Odata cu plecarea criminalistilor putea si el in sfarsit sa vada trupul tanarului, asezat cu fata in jos. Uitandu-se atent observa cateva dungi orizontale pe sacou, vag imprimate in material. Unele detalii micute reprezentau deseori importante indicii, o stia din proprie experienta. Apoi isi trecu privirea spre chipul palid. Fu surprins sa descopere un calm neobisnuit, ca si cum tanarul se impacase cu ideea de moarte inainte de a inceta din viata. Interesant aspect. Avea pleoapele inchise, asa ca intinse usor un deget si cu o batista deschise un ochi. Fu atat de socat de ceea ce vazuse incat sari doi pasi in spate. Mai privise in ochii unui mort, lipsiti de suflul vietii, dar ochii acestia erau pur si simplu goi, un intuneric misterios invaluia ochii acelui tanar, ca o fereastra catre Iad. Simti brusc un fior pe sira spinarii cand in oglinda aceea neagra se reflecta o scurta miscare in spatele sau. Se intoarse instant, dar nu era nimic,o slaba adiere a vantului ii facu paltonul sa fluture, apoi totul se intoarse la normal. Locul acesta era sinistru, prea sinistru. Lasand cadavrul in grija garzilor pana la sosirea medicului ce urma sa il duca la autopsie o lua incet spre iesire. Avea nevoie de o cafea si ceva de mancat. Dimineata asta il tulburase prea mult, si nu era de la faptul ca se trezise devreme. Chema un taxi si se indrepta spre localul sau preferat. Dupa aceea va merge sa o viziteze pe tanara din poza, de indata ce va afla cine e...

Faust si poezia

2011-02-28T18:03:00.000+02:00

In urma "succesului" scrierii mele, se pare ca alti scriitori se dezvaluie din bezna. Va prezint in premiera globala 3 poezii ale unui prieten "anonim" aka Faust. Lectura placuta.

Merg pe trotuar prin orasul pustiu prin cenusa
Pe oase si cranii pasesc pe pod si mortii se agata de mine
Nisipul si vantul m-opresc dar
Vreau doar sa ajung la oaza verde
Sa stau in hamac sa beau dintr-o nuca de cocos maro
SI toate acestea dispar si asfaltul se apropie repede
POC!

Am adunat lucruri vatamatoare doar din dispret
ca sa le las sa putrezeasca si nimeni sa nu le foloseasca!
Mi-am cumparat o noua lingura de dimineata
Atat de frumoasa incat ma puteam uita ca-ntr-o oglinda de argint.
Am dus-o acasa si am aratat-o celorlalte linguri
tocite, folosite.
I-am pregatit un loc special pe un stativ de lemn!
Am laudat-o si am lustruit-o ca sa fie pregatita
Si in timp praful s-o acopere si rugina s-o orbeasca
Iar noua lingura de metal sa ma priveasca mancand cu mizerabilele linguri folosite.

Precum 2 sfere perfecte,dar nu intregi
Una rosie ,cealalta albastra
Zbor deasupra ca un vultur
cu ghearele iti ating umarul acoperit de frunze
Ne intregim in mov si ne intrebam
daca au crescut copacii invers sau daca pasim pe cer
sa ne intaltam spre stele sa privim apusul cum nimeni n-a vazut

Abisul intunecat

2011-02-27T20:37:00.001+02:00

     Ceata invaluia totul. Parcul era acoperit de o ceata densa pe care chiar si lumina felinarelor de abia o strapungea. Ramurile intunecate pareau a fi ghearele unor monstrii din povestile scrise de Lovecraft, ce incercau sa il traga in abisul intunecat de dincolo de copaci. La acea ora tarzie, parcul nu era cea mai buna cale penru a ajunge la ea, dar era drumul cel mai scurt, iar el nu avea timp, trebuia sa ii spuna... Pasii sai erau singurul sunet din noapte, un tropait periodic, precum ticaitul unui orologiu, iar ceata facea ca aleea ingusta sa para un rau negru in ale carui ape putea sa se innece oricand. Forma unei banci se vedea in fata; il dureau picioarele dupa atata mers si ar fi dat orice pentru 5 minute de odihna; nu putea, trebuia sa continue. Dar cu cat se apropia cu atat devenea mai obosit, pantofii deveneau mai grei cu fiecare pas. In fata bancii incepu sa se contureze o silueta : micuta de statura, dar cu un gat prea lung pentru inaltimea sa, iar mainile erau prea subtiri pentru un om. mult prea subitiri. Brusc, langa banca se aprinse un felinar. Oboseala aceea sinistra disparu la fel de subit cum aparuse, picioarele sale erau din nou usoare si silueta din fata paru sa se dizolva in lumina slaba a lampii. Acum trebuia sa ii joace imaginatia feste, dupa toate problemele...
   Isi continua drumul si incerca sa isi aduca aminte. El, proaspat absolvent al unei universitati de prestigiu, ea, o tanara vanzatoare de flori la magazinul din colt. El, fiul unei vechi familii aristocratice, ea, o fata provenind dintr-o familie modesta. In seara aceea avea o intalnire cu o domnisoara din lumea buna, o intalnire aranjata de mama lui, pe care nu o putea refuza, doar familia ii oferea banii atat de necesari unui tanar ca el. Dar, cineva uitase sa cumpere flori, asa ca dorind sa para a fi interesat s-a oferit sa le cumpere el de la floraria din apropiere. Mai fusese la acest tip de intalniri aranjate, dar rezultatul era acelasi, fata nu era pe placul lui. Insa in seara aceea, ajungand la florarie a intalnit-o pe ea. Ajungand in fata tejghelei, fu surprins de aparitia brusca a unei fete dintre niste buchete uriase de flori. Trecand peste socul initial provocat de frumusetea fetei, incerca sa ceara niste trandafiri, dar incepu sa se balbaie...
     Un fluierat il trezi brusc din rememorare. Se uita in toate partile, dar nimic, era inconjurat de copaci, de felinare razlete si slabe, singurul lucru care il tinea pe calea cea buna fiind aleea peitruita. O liniste mormantala, de unde venise acel fluierat? Nu venea din imaginatia lui cu siguranta, dar nici natural nu parea. Apoi, silueta aceea ciudata incepu din nou sa se formeze in fata lui. Dar de data asta era insotita de sunete, soapte intr-o limba necunoscuta, dura si patrnzatoare in acelasi timp. Din nou oboseala il acapara, picioarele i se miscau mult mai incet, gandurile ii erau incetosate si respiratia grea. Ceva ii apasa plamanii si pleoapele. Silueta se apropia din ce in ce mai mult. Sau el se apropia de ea? Imaginea ce i se dezvaluia era un de cosmar. Mainile subtiri erau de fapt niste gheare ascutie ce se indreptau spre el. Corpul emana o duhoare cadaverica, iar soaptele deveneau vorbe, apoi urlete, pana cand simti ca nu mai auzea nimic, nici propria respiratie. In gand ii aparu imaginea ei, vocea ei; trebuia sa ii spuna, acolo mergea. Apoi silueta ajunse langa el, ghearele il prinsera intr-o imbratisare mortala, si din varful gatului se deschise o gura imensa plina de dinti. Poarta catre Infern, isi spuse el, amintindu-si de discutia cu ea despre Dante Alighieri si Divina Comedie, un loc pe atat de temut pe atat de cautat. In acea poarta aparu o flacara, apoi inca una si inca una. Ghearele ii strapungeau hainele, ii atingeau pielea, dar nu il taiau. Flacarile isi schimbara culoarea, din rosu, in verde, apoi in albastru. O voce puternica incepu sa vorbeasca, rostind aceleasi cuvinte misterioase pe care le auzea in soapte cu cateva clipe inainte. Vocea il chema, de asta era sigur, il chema in acel abis intunecat, pe care cele trei flacari, acum in numar de zeci si sute, nu il luminau, iar caldura ce ar fi trebuit sa o emane focurile era de fapt un frig, frigul mortilor, racoarea care il tine pe Demon inghetat in strafundurile acelui Iad. Se gandi din nou la ea. Nu a apucat sa ii spuna, asta era ceea ce conta. In fata mortii, unii oameni descopera ca nu frica de moarte pune stapanire pe ei, ci frica de a pierde ceva, iar el o pierdea pe ea...Cu acel ultim gand, gura il inghiti, intunericul il cuprindea cu totul, ghearele inca il imbratisau, dar acum incepea sa le simta mai taioase. Focurile colorate il ardeau, dar nu simtea nici o durere. Atat de usoara era moartea?

A Walk To Remember

2010-11-06T14:07:00.000+02:00

Iarasi v-am lasat o vreme fara sa mai scriu, dar din nou revin. O noua postare despre un film si acesta mai vechi: A Walk To Remember (2002), o drama plina de romantism, dar si de tristete. Filmul este facut dupa o carte scrisa de Nicholas Sparks, faimosul scriitor dupa ale carui carti s-au facut pana acum o multime de filme (inca vreo 4 in afara de asta daca nu ma insel).

Povestea ii are ca protagonisti pe Landon Carter (Shane West) si pe Jamie Sullivan (Mandy Moore). Carter este unul din acei elevi populari, "de gasca" care insa, in urma unei farse asupra unui alt elev, este tras la raspundere si trebuie sa serveasca in folosul comunitatii si sa joace in piesa de teatru a scolii ca pedeapsa. Participanta la aceste activitati este si Jamie Sullivan, fata preotului, ambitioasa si fara nimici in comun cu Landon. Cand acesta se hotaraste sa isi ia in serios activitatile ii cere ajutorul lui Jamie si astfel, cei doi petrec mult timp impreuna. Landon incepe sa se indragosteasca de ea, lucru la care nu se astepta. Cei doi incep o relatie, in ciuda parerii vechilor prieteni populari ai lui Landon si a tatalui lui Jamie. Insa cand un secret tulburator iese la iveala, relatia lor este pusa la grea incercare si cei doi descopera adevaratul sens al iubrii si al sortii.
Un film de exceptie cu o poveste frumoasa si o coloana sonora extraordinara. Din partea mea primeste un 10 cu felicitari.

Hidalgo

2010-10-16T21:59:00.000+03:00

Dupa ceva pauza revin cu un film, Hidalgo (2004). Il are in rolul principal pe Viggo Mortensen, cunsocut pentru rolul lui Aragorn din LOTR si prezinta povestea unui curier care calatoreste pana in Arabia sa participe alaturi de calul sau, Hidalgo, intr-o cursa peste desert pentru un mare premiu.

Avand loc anual de secole intregi, Oceanul de Foc, o cursa de supravietuire de 3000 de mile prin desertul arab, a fost deschisa doar celor mai buni cai arabi, cele mai nobile si mai pure rase, detinute de cele mai bogate familii. In 1890, un seic bogat l-a invitat pe americanul Frank T. Hopkins si calul sau sa participe pentru prima oara la aceasta cursa. In decursul carierei sale, Frank a fost cowboy, apoi curier al cavaleriei americane, fiind considerat la un monet dat cel mai bun calaret pe care l-a cunoscut Vestul. Seicul testeaza aceasta afirmatie si ii pune pe Frank si pe mustangul sau, Hidalgo impotriva celor mai buni cai arabi din lume si a celor mai buni calareti beduini. Pentru Frank, Oceanul de Foc nu mai este doar o problema de mandrie si onoare, ci o lupta pentru supravietuire, in timp ce el si calul sau incearca imposibilul.
Desi filmul spune ca este facut dupa o poveste adevarata, cercetarile recente arata ca Frank Hopkins a trait cu adevarat, dar Oceanul de Foc nu a existat niciodata si chiar daca ar fi existat, Hopkins nu a parasit niciodata continentul american. E un film care mi-a placut, avand si aventura si drama la mijloc si o poveste captivanta. 9/10 din partea mea.

11 octombrie

2010-10-11T21:46:00.000+03:00

Pentru ca nu am starea necesara sa scriu un post lung o sa scriu unul despre data de azi si importanta ei in istorie.
In anul 1852, in Australia se deschide cea mai veche universitate din aceasta tara, Universitatea din Sidney; in 1910, Theodore Roosevelt, ex-presedinte la acea vreme, devine primul presedinte american care a zburat intr-un avion; in 1941, in Macedonia incepe miscarea de rezistrenta impotriva Axei, sarbatorita si azi ca zi nationala; in 1968 NASA lanseaza misiunea Apollo 7, prima misiune Apollo condusa de oameni incununata de succes. In 1884 se naste Eleanor Roosevelt, prima doamna a Statelor Unite si umanitara faimoasa, iar in 1885 se naste si Francois Mauriac, scriitor francez, laureat al premiului Nobel. In 1972 se mai naste australianca Claudia Black, cunoscuta pentru rolurile din serialele SF Farscape si Stargate SG-1 (am pus-o aici pentru ca sunt fan al acestor serii). Inca un actor dintr-un serial la care ma uit eu (Merlin), si anume britanicul Bradley James s-a nascut la aceasta data in 1983 si in 1985 se naste si actrita americana Michelle Trachtenberg, cunoscuta pentru rolul Georginei din Gossip Girl. In 1889, la aceasta data s-a stins din viata fizicianul englez James Joule, cunoscut de cei mai multi dintre noi de la unitatea de masura din fizca. In 1963, in aceasi zi, au murit Jean Cocteau, cunoscut poet si scriitor francez si faimoasa cantareata franceza Edith Piaf. Va las cu cateva poze pentru comemorare unora dintre cei morti si sarbatorirea celor care au mai imbatranit astazi cu un an. La multi ani!

Michelle Trachtenberg LA MULTI ANI!

Claudia Black LA MULTI ANI!

Bradley James LA MULTI ANI!

Edith Piaf

The Secret of Kells

2010-10-10T19:46:00.002+03:00

Acum o sa scriu iar despre un film, iarasi o animatie. The Secret of Kells (2009) este un film animat independent facut de o echipa irlandeza in colaborare cu francezi; a fost nominalizat la Oscar pentru Best Animated Feature, dar a mai castigat si a fost nominalizat la multe alte premii europene,irlandeze si britanice.

Intr-o tehnica de animatie foarte speciala, insipirata din cartea despre care vorbeste, filmul ne spune povestea tanarului Brendan. Acesta traieste la o manastire medievala, amenintata puternic de invazia barbarilor vikingi. Unchiul sau, staretul incearca sa construiasca un zid maret pentru a proteja atat manastirea cat si locuitorii din preajma, dar un cunoscut maestru iluminator, ce ajunge la manastire fugind din tinuturile deja distruse de barbari este de parere ca nimic nu poate sta in calea atacatorilor si fortele lor ar trebui sa se concentreze pentru a termina o antica si misterioasa carte, adusa de el, ce straluceste de intelepciune si secrete. Pentru a-l ajuta pe maestru sa termine cartea, Brendan trebuie sa isi invinga cele mai intunecate temeri, cautarea sa purtandu-l intr-o padure magica plina de creaturi mistice. Aici o intalneste pe zana Aisling, o tanara fata-lup ce il ajuta in cautarea sa. Dar cu amenintarea barbara apropiindu-se din ce in ce mai mult va reusi oare Brendan prin determinarea si viziunea sa artistica sa lumineze intunericul si sa arate ca iluminarea este cea mai buna fortificatie impotriva raului?

Mie mi-a placut foarte mult acest film, are o poveste frumoasa, animatia este extraordinara si foarte speciala fata de ceea ce apare in zilele noastre si este o dovada ca si altii pot crea povesti animate ce merita vazute, nu numai Pixar cu filmele deja enervante ce nu merita niciun Oscar sau unele desene scoase de Dreamworks ca Shrek 3 sau 4. Ii dau un 10 frumos, pentru ca merita.

9 Octombrie

2010-10-10T00:20:00.000+03:00

Ca sa nu mai scriu inca un post cu filme am hotarat ca din cand in cand sa va vorbesc despre data din ziua respectiva. Da, ati auzit bine, o sa vorbesc despre ce inseamna in istorie o anumita data: evenimente, morti, nasteri de oameni ilustri. Astazi, este inca 9 octombrie, scriu cam tarziu, dar se pune.
Desi nu prea imi place mie Franta din punct de vedere al atitudinii lor superioare fata de multe alte tari si nu prea ma impac asa bine nici uc limba lor, trebuie sa va spun ca pe 9 octombrie, acum 1242 de ani, Charlemagne era incoronat ca prim rege al francilor, instaurand dinastia Carolingienilor si punand bazele Europei medievale de dupa Imperiul Roman. Si tot la aceasta data, tot in Franta, in anul 1981 este abolita pedeapsa cu moartea. In 1986, la Teatrul Maiestatii Sale din Londra se joaca pentru prima oara musicalul Fantoma de la Opera. Mai recent, in 2006, Coreea de Nord isi testa prima bomba atomica, fapt ce a dus la un scandal international. Tot la ceasta data, in 1964 s-a nascut Guillermo del Toro, cunsocut regizor: Hellboy, Pan's Labyrinth, dar mai important pentru fanii LOTR ar fi trebuit sa regizeze The Hobbit, probabil ca e mai bine totusi ca postul de regizor s-a intors in mainile capabile ale lui Peter Jackson. Un alt eveniment important este moartea regelui Alexandru I al Iugoslaviei din 1934, fapt important pentru ca este una din primele asasinari capturate pe film.Alta persoanlitate importanta a carei moarte a avut loc la aceasta data, dar in 1958, este Papa Pius XII, ce a detinut titlul intr-o perioada controversta pentru Biserica, in Al Doilea Razboi Mondial si a ajutat enorm la reconstruirea Europei de dupa razboi. Che Guevara, cunoscutul revolutionar argentinian a fost executat in 1967; acesta a fost lider de guerila, intelectual, diplomat, fizician, teoretician militar si o figura importanta in revolutia cubaneza, iar astazi este un simbol si o insigna in cultura populara, poza s-a extrem de comercializata facand-ul pe fotograful sau (Alberto Korda) cel mai faimos fotograf din lume. Deasemenea aceasta zi are o semnificatie speicala si in Romania, pentru caeste ziua in care se comemoreaza Holocaustul in tara noastra.

Va las sa admirati faimoasa poza cu ochii vostri!

Istoria Disney - Disney Renaissance II - partea I

2010-10-09T22:10:00.001+03:00

Dupa ce v-am introdus in mareata poveste a companiei Walt Disney, e timpul sa trecem la urmatorul capitol si anume: Reinaissance (sau Renasterea daca vreti voi). Aceasta a fost una din cele mai de succes perioade din intreaga istorie Disney, cand intre anii 1989 si 1999, compania a reincaput sa produca desene animate de succes, bazate in amre parte pe povesti clasice, restaurand totodata interesul publicului si criticilor in studio. O sa le descriu cronologic, cu exceptia a doua, in privinta carora exista dezbateri daca se incadreaza sau nu in aceasta perioada., dar toate la randul lor.

Primul film din acesta perioada si al 28-lea dintre clasice este The Little Mermaid (1989). A avut mare succes si a readus la viata seria, dupa un lant de esecuri economice si critice de la inceputul anilor '80. Filmul este inspirat de povestea cu acelasi nume scrisa de Hans Chrstian Andersen, iar scenariul se descrie simplu: o printesa sirena, Ariel, fascinata de lumea de la suprafata, se indragosteste intr-o zi de un print uman pe care il salveaza de la innec; tatal ei, Triton, regele marii ii interzice sa aiba contact cu oamenii, asa ca Ariel face un pact faustian cu Ursula, vrajitaorea exilata a marii, pentru a-si putea intalni printul in lumea oamenilor, dar Ursula are planuri mai mari decat ar crede ceilalti... La inceput se credea ca filmul, fiind "pentru fete" va avea un succes relativ mic fata de Oliver & Company, dar acesta a strans 84 milioane $ (in America), cu 64% mai mult decat cel din urma. A fost primul film facut dupa un basm (fairytale) de la Sleeping Beauty pana atunci si filmul care a readus in prim plan formatul muzical, element caracteristic primelor filme, dar care si-a pierdut din valoare in anii '70 si '80. A castigat 2 premii Oscar: Best Original Song (Under the Sea) si Best Original Score si 2 Globuri de Aur la aceleasi categorii. Il recomand cu mare placere, mai ales ca si eu l-am revazut de curand, de 2 ori chiar.

Urmatorul fim este considerat a fi unul dintre cele mai bune filme ale studioului Disney, anume: Beauty and the Beast (1991), bijuteria regala a acestei perioade. A avut un succes enorm la box-office, aducand 145 milioane $ doar in America si 403 milioane $ in lume. Filmul este inspirat din basmul francez de Jeanne-Marie Le Prince de Beaumont, iar povestea suna cam asa: Belle, o tanara plictisita de viata dintr-un mic orasel de provincie francez este fascinata de carti si povestile magice descrise in ele, dar este privita astfel ca o ciudata, fetele de la vremea aceea neavand astfel de preocupari. Tatal ei, Maurice este si el un "ciudat", pentru ca este inventator. Personajul negativ este Gaston, cel mai frumos si cel mai puternic barbat, care a pus ochii pe Belle tocmai pentru ca este si ea cea mai frumoasa fata din oras, dar ea nu il place deloc pentru ca este vulgar. Bestia este un print ce a fost blestemat pentru ca nu iubeste nimic. Vraja poate fi distrusa daca Bestia invata sa iubeasca si este si el iubit la randul sau, dar totul pana cand ultima petala a trandafirului magic cade (adica pana implineste 21 de ani). Printr-o incurcatura, Maurice ajunge in ghearele Bestiei, dar Belle isi ofera libertatea in schimbul tatalui ei. La momentul acela, filmul era cel mai de succes din intreaga istorie a studioului si primul film animat care trecuse de 100 milioane $ la box-office-ul american. Cel mai pretios premiu este nominalizarea la Oscar pentru Best Picture (daca nu aparea in acelasi an si Silence of the Lambs poate avea o sansa sa castige), o performanta nemaintalnita pentru un film animat (pana in 2009 a fost si singurul desen care sa primeasca nominalizarea, celalalt fiind Up, un film slab rau dupa parerea mea). A mai castigat si Best Original Score, Best Original Song (Beauty and the Beast) si 3 premii la Globurile de aur: Best Motion Picture Musical/Comedy, Best Original Score, Best Original Song (acelasi cantec). Il recomand cu cea mai mare placere si confirm ca este intradevar unul dintre cele mai frumoase filme de desene animate realizate vreodata.
Al 31-lea film din serie este Aladdin (1992), care a fost primit pozitiv, cu cateva critici din partea arabilor, care considerau ca este rasist. A fost cel mai de succes film al anului 1992, cu profituri de 217 milioane $ in America si peste 500 milioane $ in intreaga lume. Filmul este inspirat din povestea aflata in O mie si una de nopti si scenariul suna cam asa:Aladdin, un baiat al strazii, isi duce traiul pe strazile orasului Agrabah, alaturi de prietenul sau, maimuta Abu. Printesa Jasmine, fiica sultanului, fiind plictisita de numerosii petitori se furiseaza in afara palatului si accidental se intalneste cu Aladdin, care se indragosteste de ea. Intalnirea lor este insa intrerupta de oamenii vizirului Jafar (sfatuitorul sultanului). iar Aladdin sfarseste intemnitat. Jafar urmareste sa puna mana pe putere cu ajutorul unei lampi fermecate, iar Aladdin este singurul care poate ajunge la ea. Poate ca el are un suflet bun, dar asta nu este de ajuns pentru a se casatori cu printesa, care trebuie prin lege sa se marite cu un print. Eradesenul animat cu cele mai mari profituri pana la aparitia lui The Lion King, doi ani mai tarziu. A primit multe nominalizari, in special pentru muzica sa, castigand doua premii Oscar: Best Original Score si Best Original Song (A Whole New World) si doua Globuri de Aur la aceleasi categorii. Alte nominalizari ar fi: Best Sound Editing, Best Original Song (Friend like me) si Best Sound la Oscar, iar la Globurile de Aur Robin Williams a primit un premiu special pentru vocea Djinn-ului si Best Original Song (Friend like me si Prince Ali), Best Motion Picture Musical/Comedy. Este un film extraordinar pe care il recomand cu cea mai mare placere si pe care l-am vizionat in ultima vreme de vreo 3 ori.
Mi-am propus sa impart acest post in 2 parti pentru ca am de foarte mult timp aceasta jumatate terminata si nu prea am chef acum sa o scriu si pe cealalta, ramane deci pe mai tarziu sa termin aceasta poveste cu toate capitolele ei.

Chaos Theory

2010-10-07T22:17:00.001+03:00

Nu am scris niciodata atat de des, dar uite ca si in seara asta voi scrie ceva. Va voi vorbi iar de un film, de data aceasta, o comedie romantica spre drama si anume Chaos Theory (2008). Un film ce ne arata ca viata ia de multe ori propriile decizii in ciuda tuturor dorintelor si alegerilor noastre, intorcand totul pe dos pentru un om simplu, pentru ca apoi sa readuca totul la normal sau ceea ce ar trebui sa fie normal.

In rolul principal il avem pe Ryan Reynolds, ce il portretizeaza pe Frank Allen, un specialist in managementul timpului. La nunta fiicei sale, el il prinde pe ginere incercand sa fuga si il obliga sa ii asculte povestea inainte de a face o decizie. Frank incepe sa vorbeasca despre noaptea in care sotia lui l-a ales, o noapte de vis pentru el, dar apoi totul ia o intorsatura ciudata si 8 ani mai tarziu, din cauza unui feribot pierdut, a unui prieten, a unei mame gravide in travaliu si a unui test medical, mariajul lui Frank intra intr-o criza. In mijlocul crizei se afla Frank, sotia sa Susan (Emily Mortimer), fiica lor Emily si prietenul cel mai bun al lui, Buddy. Oare totul este haos si durere sau exista si lucruri bune?
Un film care zic eu merita vazut si care primeste din partea mea 9/10.

Apt Pupil

2010-10-06T22:45:00.000+03:00

Din nou va scriu despre un film, de data aceasta unul mai vechi putin si cu tenta psihologica. Apt Pupil (1998) este un thriller psihologic, nu genial, dar bun.O poveste interesanta, o atmosfera sinistra, situatii neasteptate, schimbari de caracter, filmul acesta are multe, dar ii lipseste ceva nevazut si nesimtit, o scanteie, ceva sa il faca un must-see. Asa cum am spus, contine de toate, dar nu are acel ceva care te face sa vrei sa il vezi neaparat pe tot sau chiar mai mult sa il revizionezi. O sa va povestesc cam care e povestea acestui film si va las pe voi sa vedeti daca va place sau nu.

     Tanarul Todd Bowden (Brad Renfro) descopera ca un batran ce traieste in cartierul sau, pe nume Arthur Denker (Ian McKellen) este un criminal de razboi nazist, comandant al unor lagare de concentrare. Bowden il confrunta pe Denker si il santajeaza cu dezvaluirea secretului sau in schimbul povestilor din lagarele de concentrare din al Doilea Razboi Mondial. Denker accepta, iar Todd incepe sa il viziteze regulat. Insa tanarul baiat nu si-a dat seama de un lucru: povestile, oricat de fascinante ar fi, incep sa ii afecteze personalitatea si trezesc in batran un monstru demult adormit.
     O performanta buna are si David Schwimmer, cunoscutul actor din serialul Friends, despre care vreau sa scriu in curand.
   Din partea mea, filmul primeste nota 8/10.

How to train your dragon

2010-10-03T14:30:00.002+03:00

Nu am mai scris de foarte mult timp,stiu. Si acum am partea a doua din istoria Disney in "postari neterminate", dar o sa fac tot posibilul sa scriu mai des...Asa ca incep cu ceva distractiv si frumos - un film. Dupa o lunga asteptare a aparut How to train your dragon si am reusit sa il vad ieri. Desi era tarziu cand m-am apucat sa ma uit la el si imi era destul de somn, dupa primele 10 -15 minute mi-a pierit tot somnul si nu m-am mai ridicat din canapea pana nu l-am vazut pe tot...

Actiunea se petrece in Nordul indepartat intr-un sat de vikingi de pe insula Berk. Vikingii se afla intr-un continuu razboi cu dragonii. Toti vikingii luptau pentru a-si apara satul, mai putin Hiccup, fiul sefului, care contrar naturii vikinge, era neindemanatic si slab ,dar foarte inventiv. Tatal sau, Stoik the Vast nu il lasa sa lupte pentru ca intotdeauna Hiccup ajungea intr-o incurcatura punandu-si viata in pericol, pana intr-o noapte, cand, in timpul unei lupte, Hiccup reuseste sa doboare cu ajutorul unei inventii cel mai rar si misterios dragon, Night Fury. Ajuns in fata dragonului doborat, in ciuda doritei de a le arata celorlalti ca e si el un viking, baiatul nu il omoara pe dragon, si il elibereaza. In urma cazaturii, dragonul, numit mai tarziu Toothless, isi rupe o parte din coada, ceea ce il face incapabil sa zboare. Hiccup il descopera si incearca sa il ajute. In scurt timp, intre cei doi se dezolvta rapid o prietenie deosebita, de abia atunci incepand adevarata lor aventura...
O poveste ce ne arata ca prietenia poate aparea in cele mai neasteptate locuri, intre cele mai diferite fiinte si ca razboiul nu este intotdeauna cel mai bun raspuns la ceea ce nu intelegem. Il recomand tutror care vor sa se distreze,sa se relaxeze , urmarind un film frumos, potrivit pentru toate varstele si pentru toti membrii familei. Eu de abia astept sa il revad...Un 10 cu felicitari din partea mea!

Istoria Disney - The Golden Age & Falldown I

2010-08-05T16:13:00.008+03:00

     Stiu ca nu am mai scris asa cum am promis (trebuie sa spun chiar daca am maxim 10 cititori) si imi cer scuze. Voi incerca sa ma revansez scriind un post mai mare.
     In ultima luna mi s-a facut brusc dor de desenele copilariei asa ca "mi-am facut rost" frumos de toate desenele clasice Disney, in special cele din asa numita perioada Dinsey Renaissance. O sa imi exprim acum parerea in legatura cu ele precizand si parerile altora (cele de care stiu). Pentru a intelege cum e cu filmele Dinsey si istoria celebrei companii o sa spun si cateva chestii care le gasiti si pe Wikipedia. O sa pun si nite poze sa va trezesc amintirile si vizual.
   Sar peste perioada de inceput cu Mickey Mouse, pe care nu l-am admirat in mod special niciodata si ma duc direct la prima animatie adevarata aparuta: Snow White and the Seven Dwarfs (1937). Cine nu a vazut filmul acesta, fara sa il jignesc, ii spun ca nu a avut o copilarie fericita.

Pentru cine nu stie povestea...sa vada filmul sau sa citeasca cartea. Inspirat dupa povestea scrisa de Fratii Grimm, filmul a reprezentat prima animatie de lunga durata a companiei (prima realizata in SUA, primul desen animat color). A avut un mare succes deschizand drumul marii istorii a filmelor Disney (seria fiind cunoscuta si ca Walt Disney Classics). Deasemenea este pe locul 37 al celor mai bune 100 filme americane si a fost denumit cel mai bun film de animatie american si a primit si o nominalizare la Oscar pentru Best Original Score.Pot confirma ca este un desen extraordinar, care chiar a schimbat standardele desenelor animate si a aratat lumii ca si "actorii" desenati pot avea succes ca si cei reali.

Urmatorul film a fost ecranizarea unei alte povesti cunoscute: Pinocchio (1940).Si acesta a reprezentat un mare succes, castigand chiar un Oscar Best Original Song (When You Wish Upon a Star). Filmul este din nou inspirat de o cunoscuta poveste scrisa de Carlo Collodi. Intotdeauna mi-a placut aceasta povestioara, dar din pacate eu nu l-am avut filmul si l-am vazut doar o data la niste prieteni (dar acum am din nou ocazia, multumita noilor tehnologii).
Urmatorul film se numeste: Fantasia (1940), o serie de animatii insotite de muzica clasica. Desi la inceput nu s-a bucurat de prea mult succes, astazi se afla printre cele mai bune animatii.Nu l-am vazut, deci nu pot spune nimic despre el.

     Chiar daca este printre cele mai scurte filme, Dumbo (1941) este vazut ca unul dintre cele mai bune filme ale companiei. A fost realizat pentru a recupera pierderile filmului anterior, intr-un mod simplu si econom; a castigat Oscarul Best Original Score si a fost nominalizat pentru Best Original Song (Baby Mine); castigurile au fost multumitoare, avand in vedere ca a fost lansat cu 2 luni inainte ca SUA sa intre in razboi. Inspirat dupa o povestioara pentru copii, filmul il are ca protagonist pe elefantelul Dumbo, care la inceput este ridiculizat pentru urechile sale mari, iar spre sfarsit descopera ca poate zbura cu ajutorul lor, uimindu-i pe toti. Deasemenea, prietenul sau cel mai bun este un soricel, Timothy, relatia dintre ei parodiind animositatea stereotipica dintre cele doua animale. Un film comic, dupa parerea mea, numai bun pentru copii.
      Un film foarte apreciat , desi cu pierderi la prima lansare, este Bambi (1942). Pierderile initiale sunt in principal atribuite razboiului in plina desfasurare, dovada fiind incasarile mai mari de la relansarile ulterioare. A primit 3 nominalizari la Oscar: Best Sound, Best Original Song (Love is a Song) si Best Original Score, iar in 2008 a ajuns pe locul 3 in topul celor mai bune 10 animatii americane. Eu l-am avut inregistrat in cateva parti pe mai multe casete si pot sa spun ca e un film dragut si palcut.
     Al saselea film din serie este Saludos Amigos (1942) din nou nominalizat pentru aceleasi 3 categorii ca si Bambi. Filmul a fost sustinut prin fonduri guvernamentale, pentru ca razboiul a inchis piata Europei pentru Disney si pentru ca multe tari latino-americane aveau legaturi cu Germania nazista, iar Mickey Mouse si gasca lui erau populari in America Latina, Disney actionand ca un ambasador.
Succesul inregistrat in America de Sud de filmul anterior a determinat compania sa creeze un alt film cu mesaj pozitiv catre acea zona, The Three Caballeros (1944). Filmul a primit 2 nominalizari: Best Sound si Best Original Score, dovada ca Disney avea un succes enorm in America. Eu nu le-am vazut personal pe acestea doua deci nu-mi pot exprima parerea.
     Make Mine Music (1946) este urmatorul film din serie, tot un pachet de desene mai scurte. In timpul razboiului, multi din angajatii Disney au fost inrolati in armata, iar cei ramasi au fost luati de guvern pentru a face filme propagandiste, asa ca studioul a ramas cu cateva idei neterminate pe care le-a transformat in pachete de filmulete insotite de muzica, celelalte pachete fiind cele doua filme prezentate mai sus si urmatoarele 3 filme: Fun and Fancy Free (1947), Melody Time (1948), o presupusa varianta contemporana a filmului Fantasia, cu muzica folk, dar fara prea mare succes si The Adventures of Ichabod and Mr. Toad (1949).Nu am vazut niciunul din aceste pachete, dar sincer nici nu planuiesc, pentru ca asa cum am spus nu sunt un fan Mickey Mouse si gasca.

Odata cu sfarsitul anilor '40, a revenit si succesul studioului, cu filmul Cinderella (1950), bazat pe o poveste scrisa de Charles Perrault. Compania nu mai avusese un asemenea succes de la Snow White and the Seven Dwarfs, profiturile din film si celelalte vanzari de publicatii sau muzica au permis studioului sa creeze propria companie de distributie, sa intre in productiile de televiziune si sa inceapa constructia faimosului Disneyland. A primit 3 nominalizari la Oscar: Best Sound, Best Original Song (Bibbidy-Bobbidi-Boo) si Best Original Score. Se spune ca daca filmul cu costuri de 3 000 000 $ nu ar fi avut un asa profit, compania s-ar fi inchis, fiind deja ingropata in datorii.

Urmatorul film al studioului, Alice in Wonderland (1951), bazat pe povestea scrisa de Lewis Caroll, a fost criticat de englezi pentru "americanizarea" clasicii povesti britanice si a fost destul de dezamagitor in privinta profiturilor, nemaifiind relansat in timpul vietii lui Walt Disney. Abia in anii '70 filmul a devenit in voga cu timpurile, relansandu-se cu profituri multumitoare pentru o alta relansare in 1981. A primit o nominalizare pentru Best Original Score. Eu am vazut filmul cand eram mai mic si mi-a placut, acum nu l-am revazut, inca, dar il recomand cu placere celor care vor sa retraisca vremurile bune.

Peter Pan (1953) a fost ultimul film distrbuit prin firma RKO, inainte de crearea cunoscutei Buena Vista Distribution. Inspirat dintr-o piesa de teatru scrisa de J.M. Barrie, filmul s-a bucurat de un relativ succes. Deasemenea a fost ultimul film la care au lucrat impreuna membrii grupului Disney's Nine Old Men, animatorii principali ai studioului. Pe acesta l-am vazut cand eram mai marisor, dar mi-a placut la fel de mult ca si celelalte.

Urmatorul film din serie a fost Lady and the Tramp (1955), inspirat din cateva povesti scurte puse in raft de catre Walt Disney prin anii '30. Desi a adus profituri bune, filmul a fost destul de criticat, mai ales in privinta aspectului grafic, dar intre timp filmul a devenit un clasic, iar acum se afla pe locul 95 in topul celor mai frumoase 100 povesti de dragoste al AFI (American Film Institute). A fost nominalizat si la premiile BAFTA pentru Best Animated Film. Si pe acesta l-am vazut de cateva ori si mi-a placut destul de mult, mai ales faimoasa scena romantica cu spaghetele.

Sleeping Beauty (1959) a fost ultimul film inspirat dupa un basm (sau fairytale, cum mi se pare mie ca suna mai frumos) produs de Walt Disney, datorita dezamagirii aduse la box-office. Povestea originala a fost scrisa de Charles Perrault si a fost nominalizat pentru Best Original Score. Din pacate nu l-am vazut, dar planuiesc, asa ca nu pot spune nimic.

Al 17-lea film din seria de clasice Disney este cunoscutului 101 Dalmatians (1961), bazat pe o carte scrisa de Dodie Smith. A fost filmul cu cele mai mari castiguri din anul sau. Probabil ca cei mai multi o recunosc pe Cruella de Vil, personajul negativ al filmului si "cunoscscutul" cantecel al ei. A castigat premiul BAFTA Best Animated Film. Cred ca e unul dintre cele mai vizionate filme ale mele si il recomand tuturor celor care vor sa rada si sa vada un film frumos.

Ultimul film lansat cand Walt Disney mai traia, The Sword in the Stone (1963), inspirat din faimoasa legenda britanica si din cartea lui T.H. White, a fost un succes financiar si a fost mai bine apreciat de criticii brtianci decat de cei americani. Este o poveste fantastica comica foarte frumoasa, care mi-a placut si care sper sa o revad. Deasemenea, a fost nominalizat pentru Best Original Score.

The Jungle Book (1967) este ultimul film produs de Walt Disney (el a murit in timpul productiei). Este inspirat din cartea cu acelasi nume scrisa de Rudyard Kipling. A avut succes, mai ales datorita numerelor muzicale cunoscute si azi: "The Bare Necessities" sau "I Wan'na Be Like You". A primti foarte multe critici pozitive, influentate probabil si de recenta moarte a lui Disney.A primit si o nominalizare pentru Best Original Song (The Bare Necessities). Intotdeauna am vazut filmul cu bucurie, este foarte haios, vesel si muzica chiar te inveseleste si pe tine.

Totul cam a inceput cu ultimul, dar e necesar. Ultimul film aprobat de Walt Disney si primul produs dupa moartea sa, al 20-lea film din serie, The Aristocats (1970) este inspirat de o poveste scrisa de Tom McGowan si Tom Rowe. A adunat critici pozitive si a avut succes la box-office. L-am vazut si eu de vreo 2 ori si e destul de frumos.

Urmatorul film este inspirat din faimoasa legenda britanica cu acelasi nume: Robin Hood (1973), dar avand animale antropomorfizate ca si personaje. A avut un mare succes, adunand 9,5 milioane $, cel mai mult pentru un film Disney la acea vreme. A primit si o nominalizare pentru Best Original Song (Love). este unul dintre filmele mele clasice preferate si il recomand tuturor.
The Many Adventures of Winnie the Pooh (1977) este un film inspirat din niste povestioare pentru copii scrise de A.A. Milne, iar filmul este de fapt compus din mai multe desene scurtue, de aceea unii spun ca este ultimul film-pachet (ca acelea din anii '40). Nu l-am vazut si nici nu vreau, pentru ca niciodata nu mi-a placut de ursuletul Winnie, deci nici poza nu pun (ce rau sunt...). A avut mare succes si are in continuare, lucru care se poate vedea si azi.

Un alt film renumit este The Rescuers (1977), inspirat dupa povestile scrise de Margery Sharp. A avut un foarte mare succes, adunand 48 milioane $, devenind cel mai de succes film Disney pana atunci. A fost primul mare succes de la The Jungle Book si ultimul pana la The Little Mermaid. A fost primit pozitiv si de critici si de public si a avut o nominalizare la Oscar pentru Best Original Song (Someone's Witing for You). Nici pe acesta nu l-am vazut si nu planuiesc pentru ca nu sunt interesat, desi poate e bun.

     Urmatorul film, The Fox and the Hound (1981) este putin bazat pe povestea lui Daniel P. Mannix cu acelasi nume. La data lansarii era cel mai scump film de pana atunci, cu un cost de 12 milioane $, dar s-a dovedit a fi un succes financiar. L-am vazut si este foarte interesant, dupa mine ultimul film bun pana la urmatoarea perioada.
     Filmul The Black Cauldron (1985) este bazat pe seria de carti a lui Lloyd Alexander, la randul lor bazate pe mitologia celtica. Este unul din cele mai mari esecuri ale studioului, fiind cel mai scump film pana atunci, avand costuri de 25 milioane $, dar reusind sa stranga doar 21 milioane $. In principiu criticile negative au venit datorita naturii mai intunecate a cartii, ce s-a transmis si in film, ce contine cateva scene mai violente, unele din ele prea puternice, fiind taiate inainte de lansare. Nu am reusit sa il vad si nici nu stiu daca o sa il vad, dar poate o sa ma razgandesc.
     The Great Mouse Detective (1986) este un film inspirat din cartile scrise de Eve Titus, inspirate si ele din povestile detectiviste ale lui Sherlock Holmes. A primit critici relativ pozitive si a avut un succes financiar multumitor, considerand esecul precedentului. Acest mic succes le-a dat incredere celor din departamentul de animatie, pregatind perioada urmatoare, ce a adus mari succese companiei. Nici pe acesta nu l-am vazut, deci iar nu ma pot pronunta in privinta lui.
   Ultimul film din aceasta perioada, Oliver & Company (1988) este inspirat din clasica poveste cu Oliver Twist a lui Charles Dickens. In ciuda relativului succes la box-office, a primit multe critici negative, dar a primit totusi o nominalizare la Golden Globe pentru Best Original Song (Why Should I Worry?). Pe acesta l-am vazut, dar nici eu nu il recomand. e un film in care "magia" Disney nu e prea prezenta, realtiv previzibil si plictisitor.
     Aici inchei acest capitol, urmeaza inca doua in scurt timp. Am uitat sa precizez: se considera ca The Golden Age s-a terminat odata cu moartea lui Walt Disney, desi au mai fost alte filme de succes si dupa. Filmele fara succes faca parte din Falldown (denumire data de mine).

P.S.: Toate imaginile prezente in post apartin companiei Disney, iar o mare parte din informatii sunt de pe Wikipedia si IMDB.

I'm back!!

2010-05-21T18:05:00.001+03:00

Dupa o foarte lunga pauza am revenit. Mi-am luat acest ragaz de vreo 2 luni pentru ca ramasesem in pana de idei si decat sa scriu prostii mai bine nu scriu deloc. Ce pot sa spun, s-au intamplat destule in acest timp: norul vulcanic pune "pe jar" intreaga Europa, guvernul scade salariile si mareste taxele, iar eu am implinit 18 ani (da, e o senzatie foarte non-speciala, nu ma simt prea diferit) si ma bucur ca am astfel drept de vot ( dar mai sunt 3 ani pana la urmatoarele alegeri). Tot in acest timp am gasit un forum frumos despre carti, cu o comunitate politicoasa si din cate am mai vazut si culta (nu vreau sa jignesc nici un alt forum), deci daca va plac cartile si discutiile despre ele va invit sa dati un click pe bannerul din dreapta si veti gasi forumul (mai sunt si alte subiecte, precum filmele, muzica sau activitatile zilnice, toate la fel de interesante).
In concluzie, sper sa sa scriu frecvent, mai ales ca vine vacanta si deci o sa am destul timp.

Earth Hour

2010-03-27T11:05:00.002+02:00

Am zis ca voi mai scrie si despre unele evenimente importante,deci iata-ma.Earth Hour este un eveniment mondial ce are ca scop nu doar stingerea luminii pentru o ora si reducerea consumului energetic pentru acest timp ,ci mai ales constientizarea omenirii cu privire la efectele poluarii.Exista faorte multe metode prin care sa reducem consumul de energie pe parcursul unui an cum ar fi:becurile economice,oprirea monitoarelor si aparaturilor casnice ce nu sunt folosite,scoaterea din priza a incarcatoarelor dupa reincarcarea telefonului,camerei etc.Depinde doar de noi cat de responsabili suntem,pentru ca in rest se poate.Nu este greu sa stingem lumina pentru o ora,deci nu este greu nici sa oprim din cand in cand alte aparaturi care consuma curent.Eu unul o sa incerc sa opresc tot ce se poate pe parcursul "orei magice".Uitam sa spun chiar cel mai important lucru:astazi,sambata 27 martie,la ora 20:30(ora Romaniei) incepe evenimentul Earth Hour.Cred ca cea mai buna solutie este sa iesi din casa in aceasta seara,pentru ca la plimbare nu ai nevoie de lumina,iar localurile nu se vor inchide si astfel o multime de case vor avea luminile inchise fara ca locatarii sa fie nevoiti sa stea pe intuneric degeaba timp de o ora.

Top 5-Lacuri naturale

2010-03-20T17:50:00.003+02:00

Din nou o sa fac un mic top avand in vedere ca a trecut destul de mult timp de la ultimul post. De data asta am ales sa va arat frumusetile naturii, in cazul acesta lacurile.

Baofeng

Lacul Baofeng se afla in provincia Hunan din China si a fost inscrisa sa in Patrimoniul Mondial in 1992. Flancat de varfuri verzi, situat sus in munti si acompaniat de cascade maiestuoase, lacul si imprejurimile sale ofera o scena de frumusete nemaipomenita. Cu apa dulce si proaspata din izvoarele apropiate si cu aerul curat de la inaltime, lacul este un loc perfect pentru relaxare. Intr-o parte a lacului peretii stancosi se apropie atat de mult incat nu ramane decat o mica fasie, prin care daca se priveste cerul se va observa o panglica de matase sau cel putin asa se spune. Oricum ar fi, lacul Baofeng este unul dintre cele mai frumoase locuri din natura.

Five Flower

Urmatorul lac este tot din China, dar este la fel de maiestuos. Lacul se afla in valea Jiuzhaigon si este special datorita coloritului sau. Nu este deloc adanc, iar fundul sau este acoperit de arbori cazuti, apa fiind atat de clara incat poti vedea toti copacii. Culoarea variaza de la turcoaz, la galbui, verde si albastru. Este situat la o inaltime de 2472m ce confera din nou un loc de relaxare perfect.

Plitvice

Complexul lacurilor Plitvice este format din 16 lacuri legate prin cascade spectaculoase. Parcul croat, ce face parte din Patrimoniul UNESCO, se afla in mijlocul padurii, intr-o zona populata de cerbi, ursi, lup si specii rare de pasari. Deasemenea. lacurile sunt renumite si pentru culorile distinctive pe care le au, ajungand de la azur la verde, gri sau albastru, culori ce se schimba in functie de cantitatea de minerale si organisme din apa si de unghiul razelor solare.

Crater

Crater este un lac vulcanic din Oregon si este cel mai adanc lac din America, masurand 594m si totodata al 9-lea din lume. Datorita multor factori, apele lacului Crater sunt considerate ca cele mai curate din lume.

Baikal

Lacul Baikal se afla in Rusia,in sudul Siberiei, fiind cunsocut si ca "Ochiul Albastru al Siberiei". Contine mai multa apa decat toate lacurile nord americane la un loc si cu adancimea de 1637m se plaseaza pe primul loc, ca cel mai adanc lac din lume, deasemenea este si cel mai batran lac din lume, avand mai mult de 25 milioane de ani vechime. Un alt aspect este ca lacul contine 20% din apa dulce a lumii. Din 1996 face parte din Patrimoniul UNESCO avand peste 1700 de specii de plante si animale, din care doua treimi unice in lume.

Top 5-Castele medievale

2010-02-26T23:39:00.010+02:00

Pentru a mai diversifica continutul blogului am decis sa mai adaug din cand in cand cate un mic top in legatura cu ceva:animale, locuri, cladiri, monumente, personalitati etc. O sa le aranjez intr-o ordine aleatorie, deci se poate ca primul din lista mea sa fie de fapt pe locul 99 in topuri oficiale. Pentru primul articol am ales castelele medievale(le diferentiez astfel de castelele imperiale-Louvre de exemplu- care nu pot fi puse in aceeasi categorie) asa cum se vede si in titlu, deci sa incepem:

Neuschwannstein

Construit in 1869, Castelul Neuschwanstein este unul dintre cele mai frumoase si bine pastrate castele bavareze. Incercand sa imite arhitectura medievala, constructorii din secolul XIX au construit cu migala complicate si impresionante turnuri si arcade, creand astfel un ansamblu arhitectural unic si impresionant. Mult mai tarziu, in secolul XX, acest castel impresionant si unicat din punct de vedere stilistic in Europa avea sa serveasca drept model pentru castelul Frumoasei din Padurea Adormita, aflat in Disneyland. Castelul este astazi unul dintre cele mai populare si vesnic aglomerate obiective turistice din Germania.

Château de Chillon

Castelul Chillon este un veritabil castel al secolului al XIII-lea la iesirea din Montreux, Elvetia. Inconjurat de varfurile inzapezite ale muntilor si de valurile line ale lacului Geneva, Castelul Chillon este un loc impresionant. Este construit pe o insula stancoasa, de-alunugul drumului antic comercial ce ducea in Italia.

Lichtenstein

Ca multe alte castele si fortarete din Germania, castelul Lichtenstein a fost construit pe ruinele unui alt castel, datand din 1200. Se inalta pe o stanca din Muntii Swabian Alb si ca si Neuschwannstein seamana cu un castel de poveste. Castelul a fost construit intre anii 1840-1842 in stil neogotic. Este in continuare detinut de ducii de Urach, dar este vizitabil, iar pentru pasionati, castelul contine o mare colectie de armuri si arme.

Burg Eltz

Izolat intr-o vale a raului Mossel, Burg Eltz este un castel autentic medieval, datand din jumatatea sec XII. Spre deosebire de majoritatea castelelor vechi germane, acesta nu a vazut batalii serioase, asa ca si-a pastrat infatisarea autentica, fara ajutorul arhitecturii moderne. Castelul este construit pe o stanca de 200m si este inconjurat pe trei parti de raul Eltz si pe o parte de o padure deasa. Locatia pitoreasca si arhitectura impresionanta au facut ca Burg Eltz sa devina cel mai popular castel din Germania. Doua treimi din castel sunt deschise publicului, in timp ce in ultima parte traieste a 33-a generatie a familiei Eltz.

Hohenzollern

Construit pe muntele Hohenzollern inalt de 855m, acest incredibil exemplu al arhitecturii germane este locuinta dinastiei Hohenzollern, care a domnit peste Prusia din Evul Mediu pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Realizat in stil gotic renascut, castelul a fost construit sa semene cu castelele medievale, la fel ca Neuschwannstein, dar fara elementele fantastice.

Shogun - Calea Samuraiului si Destinul Strainului

2010-02-24T21:40:00.000+02:00

     O sa incep descrierea acestui roman folosind tocmai finalul lui:"Mariko-san, a fost karma ta sa mori acoperita de glorie si sa traiesti vesnic. Anjin-san, prietene, e karma ta sa nu parasesti niciodata acest pamant. A mea este sa fiu shogun".Stiu ca poate am stricat farmecul lecturii, dar oricinde se poate uita la ultima pagina inca de cand cumpara cartea, dar nu o va intelege decat cand o va citi. Cum spuneam si in articolul precedent, Clavell resueste sa imbine fictiunea cu istoria, realizand un contact fictiv dintre civilizatia occidentala si cea orientala. O sa precizez ca e vorba de Europa si Tara Soarelui Rasare, Nipon sau Japonia, asa cum este cunoscut azi acest teritoriu.
       Titlul articolului nu este ales la intamplare si nici pentru efect, el prezinta practic in 2 secvente tot romanul, dar lasa insa un gol de alte milioane si miliarde cuvinte, caci romanul nu poate fi descris in cateva cuvinte, trebuie citit si inteles. Clavell nu a scris aceasta carte pentru a-i invata pe vestici despre orient, ci pentru a le arata diferentele cele mai importante si asemanarile cele mai sublime, pentru ca intregul roman nu face altceva decat sa starneasca pofta de afla mai mult despre aceasta cultura misterioasa si spirutala.
     Nu stiu de ce a ales autorul titlul de "Shogun", poate ca este vorba de visul unuia din personajele principale, poate ca se refera la cel mai puternic om din tinutul Nipon sau poate ca are un efect literar deosebit, dar pot spune ca se potriveste de minune; luptele, intrigile si framantarile personajelor te trimit intr-o alta lume, o lume in care oamenii traiesc ca sa simta si nu invers,o lume unde onoarea este mai presus decat orice, in afara de zei,o lume unde spiritualul da viata materialului,o lume unde ceea conteaza ceea ce gandesti si cat de bine ascunzi acest lucru, o lume unde un om e un om, iar celalalt e altul.
     Nu o sa fac nici un rezumat pentru ca ar fi prea greu si pentru ca nu are rost, dar o sa va povestesc despre ceea ce spune romanul prin personajele sale si actiunile lor. Dupa cum am mai spus este pusa in prim plan intalnirea ditnre civiliaztia europeana, materialista, expansionista si avida de putere si bogatie si civilizatia japoneza, spirituala, autosuficienta si puternica. Toate aceste elemente sunt vazute in ciocnire de catre personajul principal, John Blackthorne, un pilot englez ce duce prima nava olandeza-engleza(numai Spania si Portugalia stiau drumul secret catre japonii in acea vreme) pe teritoriul Japoniei. Aici facem cunostinta cu marele daimyo Toranaga, cu Mariko si cu parintele Alvito, dar si altii, toti la fel de importanti in actiunea romanului. In scurt timp, englezul capata numele de Anjin(=pilot) si rangul de hatamoto(=sfatuitor), dovendind pe parcurursul povestii mult curaj, istetime si inteligenta, dar si multa loialitate si sensibilitate
     Totodata, in acest roman este prezentat si sistemul politic al Japoniei feudale, teritoriul fiind impartit intre cativa daimyo importanti, totul fiind condus de un consiliu format din cei mai importanti dintre acestia. Intradevar, Japonia avea un imparat, dar acesta avea un rol mai mult religios. Pentru a intelege totusi ierarhia trebuie sa cautati mai multe detalii pe internet, dar mai ales despre anul 1600 si evenimentele din acea perioada.
     In timp ce misterioasa lume nipona isi dezvaluie treptat frumusetile, Blackthorne traieste o lupta interioara continua. El trebuie sa aleaga intre stilul de viata european si stilul de viata japonez sau sa caute o cale de mijloc. Toata aceasta lupta este ingreunata de prezenta unei femei, Mariko, o japoneza crestina care il ajuta la inceput sa se integreze,da cu care acesta incepe mai tarziu o idila. Pe langa acestea apar si parintele Alvito si ordinul iezuit din Orient care incearca sa il elimine pe Balckthorne pentru ca Portugalia si Spania sa pastreze in continuare suprematia asupra Japoniei, atat din punct de vedere politic/economic, cat si din punct de vedere religios(englezii erau deja protestanti). Iar ca totul sa devina mai interesant se pregateste si un mare razboi civil care il puen din nou pe Anijn-san sa aleaga.
   Ca sa inchei acest articol nu am decat 2 cuvinte:"Cititi cartea!".

P.S.:Stiu ca e cam scurt, dar ma tot chinui de cateva zile sa scriu ceva si mai mult de atat nu stiu daca mai pot.

James Clavell

2010-02-12T17:30:00.005+02:00

Imi cer scuze ca nu am mai scris de vreo 10 zile, dar nu prea am avut starea de spirit sa scriu si nici acum nu prea am, deci nu ma criticati(prea dur). Autorul despre care o sa scriu este un om deosebit, care a trait experiente profunde si care i-a facut pe europeni sa priveasca altfel lumea misterioasa a Asiei. Este vorba de James Clavell, cu numele adevarat James Charles Edmund Du Maresq Clavell. Britanic de origine, mai tarziu american, a fost romancier, scenarist si regizor de filme si veteran de razboi. Este cunoscut pentru Saga Asiatica, o serie de carti legate intre ele, unele prin personaje, altele prin locatii, dar cel mai mult prin tema lor, intalnirea ditre civilizatia europeana, materialista si in plina putere si cea asiatica, spirituala, conservatoare si misterioasa.

      Experienta fundamentala a vietii si totodata cea care avea sa il determine sa inceapa o cariera de scriitor a fost al doilea razboi mondial. La 16 ani s-a inrolat in Artileria Regala Britanica si a fost trimis in Malaezia sa lupte impotriva japonezilor. Ranit de mitraliera, a fost capturat si trimis intr-un lagar de prizonieri pe insula Java, dar dupa un timp a fost transferat in temuta inchisoare Changi de langa Singapore. Japonezii nu aveau niciun pic de mila fata de prizonieri, iar Clavell a suferit astfel foarte mult. Se spune ca 90% dintre cei care au intrat in inchisoare nu au mai iesit, dar Clavell a fost norocos. Un intreg batalion, in care se afla si el, a fost salvat de un soldat american, deasemenea prizonier, care a ajuns mai tarziu modelul pentru "regele: din cartea sa. Pana in 1946 Clavell ajunsese capitan, dar un accident de motocicleta i-a distrus cariera militara si astfel, el s-a inscris la Universitatea din Birmingham unde a cunoscut-o pe viitoare sotie, April Stride, o actrita care avea sa ii faca cunostinta cu lumea filmului . In 1953 se muta cu sotia sa la Hollywood unde obtine succese cu scenarii precum "The Fly" si "Watusi" , dar scenariul care avea sa ii consolideze reputatia la Hollywood a fost "The Great Escape".
   Cartea sa de debut a fost "King Rat"(publicata in 1962, cu numele "Changi" in romana; oare de ce trebuie sa schimbam noi tot timpul numele?), care a devenit rapid best-seller. Acest roman semifictional descrie experienta lui in inchisoarea asiatica(mai multe nu va pot spune pentru ca nu am citit-o).
     Acesta a fost urmat in 1966 de "Tai-Pan" cartea care avea sa deschida cu adevarat Saga Asiatica prezentand ridicarea la putere a casei Struan in comertul cu China. Actiunea se desfasoara la Hong Kong, pe atunci o proaspata colonie(de fapt, colonia ia nastere chiar in roman) si il are ca protagonist pe Dirk Struan si ca presupus antagonist pe Tyker Brock, casele conduse de acestia fiind rivale. Nu spun prea multe pentru ca o sa scriu separat despre "Tai-Pan". O importanta caracteristica este ca acest roman a devenit modelul pentru rastul cartilor lui Clavell, continand un numar mare de personaje si multe intrigi intersectate.
     In 1975 avea sa apara cartea care l-a facut cu adevarat celebru pe James Clavell, "Shogun", un roman masiv de peste 1000 de pagini, tradus in numeroase limbi si care a fost mai tarziu ecranizat intr-un serial tv care s-a bucurat, ca si romanul, de un mare succes international(daca a-ti citit cartea nu va recomand sa vedeti filmul, pentru ca desi este foarte interesant omite foarte multe detalii din carte). Actiunea se desfasoara in Japonia feudala(mai precis 1600) si prezinta povestea unu navigator englez Balckthorne, care ajunge intr-o lume cu alte valori si alte traditii, o lume plina de conflicte si totodata de mister.
     In 1981 a publicat al patrulea roman, "Noble House"(nu o sa traduc niciun titlu, imi pare rau), prin care a inceput si sa isi lege romanele prin personaje, familii sau locuri. Acesta continua povestea casei Struan, dar in timpurile contemporane(anii '60).
     In 1986 a aparut si "Whirlwind", ce urmeaza deasemenea familia Struan, cu acţiunea desfăşurându-se în timpul revoluţiei iraniene din 1979, insa acesta nu s-a bucurat de succesul cartilor anterioare.
     In 1993 avea sa publice un roman, pot spune destul de asteptat, ce facea legatura intre Japonia/"Shogun" si Struan/"Tai-Pan", un roman numit "Gai-jin"(care in japoneza inseamna "strain"), actiunea avand loc in Japonia, la 20 de ani de "Tai-Pan" si la 250 de ani de "Shogun". Din pacate acesta avea sa fie ultimul roman, pentru ca in 1994 James Clavell a suferit o comotie cerebrala, in urma careia a murit, cu 1 luna inaintea implinirii varstei de 70 de ani(el suferea si de cancer).
     Protagoniştii romanelor sale sunt europeni (în general britanici) ajunşi în Asia cu scopuri comerciale. Clavell a fost unul din suporterii schimbului liber între naţiuni, văzându-l nu ca o formă de exploatare, ci ca un mijloc de apropiere a diferitelor culturi prin interese comune. Datorită acestui fapt, nu prea există urmă de anti-imperialism în romanele sale.
     Se poate spune că adevăratele subiecte ale romanelor lui Clavell nu sunt personajele, ci locurile şi timpul, personajele fiind doar pânza pe care Clavell ilustrează o cultura si o civilizatie deosebita.
     Intradevar, cartile acestui scriitor merita citite si eu va spun atat: incercat sa cititi "Shogun" mai intai, pentru ca este prima cronologic vorbind(ca actiune, nu ca publicatie) si pentru ca este si cea mai buna dintre carti(trebuie sa recunosc insa ca nu am citit "Noble House", "King Rat" si "Whirlwind", doar am analizat parerile despre ele).

Supleantul

2010-02-02T13:45:00.003+02:00

      Inainte sa incep va anunt ca nu prea am "inspiratie" astazi, deci daca nu va place ce o sa scriu spuneti-mi si poate in alta zi o sa refac articolul. Va voi vorbi asa cum am promis despre romanul "Supleantul" al lui Petru Popescu despre care am scris in articolul de ieri. Trebuie sa stiti ca este cea mai recenta creatie a scriitorului, aparuta in toamna anului 2009 si la a carei lansare am participat, asa cum v-am spus. Romanul se prezinta sub forma unui jurnal(poate fi vazut intr-un fel si din perspectiva unor memorii, pentru ca autorul-natator-personaj vorbeste despre el si la trecut si la prezent, subliniind faptul ca ceea ce se intampla in roman i s-a intamplat si lui) si este in mare parte adevarat, insa contine si putina fictiune, de aceea nu stii ce este adevarat si ce nu. Unul din evenimentele unde se creeaza aceasta confuzie se afla la sfarsitul cartii, dar o sa vorbesc si despre asta la momentul potrivit, caci asa cum se zice, trebuie sa incep cu inceputul.
     Romanul debuteaza cu calatoria la Berlin a lui P(asa o sa ii zic autorului-narator-personaj), unde ne este prezentata o tara comunista(RDG) diferita insa de Romania de la acea vreme, fapt pe care il sesizeaza si P. Nu este atat de important ce se intampla acolo pentru ca nu vreau sa povestesc cartea ci sa va vorbesc despre ea la modul general, de aceea o sa mai sar peste cateva detalii. Odata cu plecarea lui P din Berlin, pleaca si Zoia Ceausescu si acestia se intalnesc in avion. Cei doi incep o conversatie si astfel porneste o relatie barfita mai tarziu de toata lumea. Ajungand la Bucuresti Zoia ii ofera lui P un targ, ea il va ajuta pe el daca si el o va ajuta pe ea, apoi cei doi se despart si P se indreapta spre prietenii sai care privesc foarte sceptic aceasta relatie. Datorita ofertei Zoiei si comentariilor prietenilor sai in mintea tanarului scriitor se dezvolta o adevarata dilema, rezolvata pe parcursul intregului roman: Vrea sa scrie si sa traisca liber sau sa incerce puterea si sa scrie pentru un sistem vinovat de toate nedreptatile indurate de el, de prietenii sai si de restul oamenilor? Oricare din variante ar alege P isi da seama ca trebuie sa sacrifice ceva important, fie ca este propria vointa, fie ca sunt prietenii, fie ca este tara, fie ca este relatia cu Zoia.
      In prima jumatate a cartii este prezentata viata din Bucuresti a lui P atat in grupul social al prietenilor si familiei, cat si in relatia cu Zoia. Aflam in aceasta parte despre moartea fratelui lui P, Pavel, bolnav de poliomelita, vinovat fiind Ceausescu care a refuzat sa aduca in tara vaccinele straine(capitaliste). Intradevar multi oameni au murit rapusi de aceasta boala tocmai din cauza deciziei "sefului". Tot aici aflam si ca P si prietenii sai au asistat direct la venirea lui Nixon in Romania, intamplare considerata la vremea aceea o dovada a legaturii Romaniei cu Occidentul, insa care mai tarziu este privita cu o indoiala crescanda, pana la acceptarea faptului ca nu a fost decat o "farsa politica" menita sa ii linisteasca pe romani si sa il faca pe Ceausescu sa creasca in ochii lor. In acelasi timp relatia lui P cu Zoia evolueaza si el ajunge sa o cunoasca pe "fiica faraonului" altfel decat credea, aceasta dovedindu-se o tanara ca oricare alta care si-ar dori sa poata trai la fel ca el, dar care nu poate schimba situatia pentru ca nu ea detine puterea. Evenimentul care schimba radical actiunea il reprezinta chiar aniversarea lui P, unde pentru prima oara prietenii si parintii o vad pe Zoia in alta postura decat fiica rasfatata a "faraonului". In acest moment, lui P si prietenului sau cel mai bun, Stejar, li se ofera posibilitatea sa faca parte din grupul de presa ce urma sa il insoteasca pe Ceausescu in calatoria in Ameria de Sud, iar ei accepta.
     A doua jumatate a romanului se desfasoara in locatii "exotice", straine lui P: Cuba, Venezuela si altele. Aici dilema care la inceput stagnase revine mai puternic, pentru ca in acest colt al lumii i se ofera o cale de scapare: fuga, iar P trece prin momente importante si trebuie sa ia decizii dificile: ajunge sa stea in prezenta lui Fidel Castro si chiar sa ii dea sfaturi politice "sefului", intra in conflict cu unul din oamenii importanti de la putere, lordul Anton, apoi el si Stejar sufera cand afla de moartea bunei lor prietene Luminita, datorata unui avort nereusit, care analizat pana la capat se datoreaza tot sistemului ce interzice aceasta practica, scapa pentru cateva ore de Securitate si "gusta" viata libera pe care si-o doreste. In ultima parte calatoreste impreuna cu Zoia la Machu Pichu, unde din nou intalneste tentatia libertatii in persoana unui american si finalizeaza relatia cu "fiica faraonului" printre ruinele misteriosului oras, dupa ce aceasta ii propune din nou sa promoveze sistemul mult urat de el. In cele din urma P ia decizia definitva si alege sa-si sacrifice prietenii, familia si tara pentru libertatea propriei persoane si fuge traversand raul Apurimac, nu inainte de a incheia socotelile cu "comunismul" intruchipat de lordul Anton si de a rezista tentatiei puterii.
     Poate nu am scris o recenzie reusita, dar sper ca macar sa va fi trezit gustul de a citi acest roman. Si de aici este de retinut faptul ca "a fi liber inseamna a avea alternative" si ca intrebarea legata de libertatea personala sau libertatea ingradita, dar insotita de o picatura de putere se afla in fiecare din noi. Un motiv pentru care merita sa cititi aceasta carte ar fi acela ca celor ce nu au trait acele vremuri li se ofera posibilitatea sa vada ce si cum, iar alt motiv ar fi acela ca este o carte adresata tinerilor, plina de intrebari pe care multi dintre noi si le-au pus sau si le vor pune si de raspunsuri pe care poate nu la fel de multi le-au gasit.

Petru Popescu

2010-02-01T14:21:00.006+02:00

     Inainte sa scriu despre cartea lui Petru Popescu vreau sa stiti cate ceva despre el. Trebuie totusi sa va anunt ca aceste informatii sunt preluate de pe internet, cu unele modificari facute de mine.
   Petru Popescu s-a nascut pe data de 1 februarie 1944(o surpriza placuta, am tot amanat "articolul" acesta pana acum, iar cand m-am hotarat sa il scriu descopar ca cel despre care povestesc sarbatoreste astazi implinirea varstei de 66 de ani: La multi ani,dl. Petru Popescu!) la Bucuresti provenind dintr-o familie cu puternice radacini. Tatal sau este Radu Popescu(poate noi nu il stim, dar este cu siguranta cunoscut de profesori si specialistii in domeniul literar), un nume important in in critica literara si teatrala, iar mama sa este Nelly Cutava, actrita apreciata a Teatrului Nottara. Insa la fel de important este si bunicul lui, Tudor, un om care respecta foarte mult valorile clasice si crestine, de aceea casa de pe strada Sfintii Apostoli "era frecventată de profesori, de preoţi, de cărturari, de scriitori, cei mai mulţi cu o înfăţişare hieratică şi de structură moralistă". Printre acestia se gasea si Gala Galaction, pe care tatal lui Petru si fratii sai il credeau a fi chiar Dumnezeu. Din aceste ne putem da seama foarte usor ca Petru Popescu a crescut intr-un mediu extrem de propice dezvoltarii culurale, in special pe partea literara.
   O experienta marcanta din viata tanarului Petru Popescu este moartea fratelui sau geaman, Pavel(numele lor au fost inspirate chiar de numele apostolilor), la varsta de 14 ani, datorata unei boli nimicitoare de la vremea aceea, poliomelita. Este amintita si in "Supleantul", unde sunt precizati si presupusii vinovatii: Ceausescu si sistemul.
   A terminat liceul "Spiru Haret", s-a inscris la Facultatea de Litere, sectia limbi germanice, cu licenta luata in 1967 cu specializarea literataura comparata.
      Debutul literar a avut loc in 1966, prin aparitia plachetei de versuri "Zeu printre blocuri", apoi, in 1969 s-a lansat romanul "Prins". Toată lumea este de acord că romanul "Prins" reprezintă nu numai un mare succes literar, ci şi cartea care l-a consacrat pe autor ca nume de referinţă al literaturii noastre citadine. La scurt timp, a obtinut si o bursa la Viena, iar mai apoi a fost invitat si la Universitatea din Iowa(in SUA). Explicatia lui Petru Popescu privind succesul sau este: "Acum, unii cred că succesul poate fi aranjat strategic. După mine, succesul e rezultatul a două traiectorii care se întâlnesc: una e ce frământă o societate într-o anume epocă,
alta e cât talent are autorul care e conştient de această frământare şi dacă i se adresează tematic. Dacă traiectoriile se întâlnesc, o anumită operă îşi găseşte publicul". Inainte de fuga din tara a mai scris si alte carti si acestea cu un succes semnificativ: "Dulce ca mierea e glontul patriei", "Sa cresti intr-un an cat altii intr-o zi", Sfarsitul bahic", "Copii Domnului".
     Nu o sa dau detalii privind perioada premergatoare fugii, mai ales ca sunt prezentate in "Supleantul". La inceputul anilor '70 a avut o relatie de prietenie/amicitie cu Zoia Ceausescu, apoi in anumite circumstante a ales sa paraseasca Romania. Mai multe o sa va spun cand o sa prezint "Supleantul", dar nici atunci nu o sa dezvalui toate detaliile, va las pe voi sa aflati din roman, daca vreti sa stiti mai multe. Dupa fuga din tara, Ceausescu a scos de pe piata toate cartile lui si astfel el a intrat intr-un anume con de umbra mai ales pentru generatia urmatoare.
     In 1978 se casatoreste in Beverly Hills, California, cu Iris Friedman si isi continua cariera de scriitor, dar in limba engleza, pe langa care mai scrie si cateva scenarii. Din 1992 revine curent in tara, unde ii sunt reeditate o parte din lucrarile de dinainte de 1974, iar lucrarile mai recente traduse din limba engleza.
     Stiu ca am scris destul de mult si o sa mai scriu putin, dar este necesar sa ii cunoasteti viata inainte de a citi "Supleantul" si a ii critica diversele decizii.
     Nu vreau sa par laudaros, dar ma mandresc cu faptul ca am avut onoarea sa il vad, in timpul lansarii sale de carte, din toamna lui 2009, moment cu care a trecut si prin scoala noastra. Concluziile pe care le-am tras sunt simple si cred ca si adevarate: a avut si are in continuare un spirit roman si a dovedit asta prin modul cum vorbea si spunea ceea ce gandea(chiar daca mai avea unele scapari de limba), este un scriitor care se adreseaza in primul rand tinerilor si chiar daca nu este un filozof, raspunsul untri intrebari ce i s-a pus merita amintit: "A fii liber inseamna a avea alternative."
     O sa pun aici si un filmulet cu lansarea cartii de la Oradea, pentru ca am uitat sa cer colegilor mei filmul din scoala noastra. Poate ca nu il prezinta chiar asa cum l-am vazut eu, dar promit sa fac rost si de filmul nostru, unde s-au pus intrebari mai "complexe" insotite de raspunsuri pe masura.

Lansare Oradea

P.S.:Sper sa va placa articolul si cel tarziu maine voi posta si pe cel despre "Supleantul"
*Scriu "articolul", pentru ca "postul" are o alta semnificatie in romana decat in engleza si nu vrea usa se creeze confuzii.

Introductie

2010-01-28T13:30:00.007+02:00

         Da, chiar am scris "Introductie" in titlu, nu e o greseala,e doar o referire la un articol de Kogalniceanu aparut in "Dacia literara", dar sa lasam detaliile. Numele meu este Razvan, am 17 ani, locuiesc intr-un asa-zis oras din Prahova, Valenii de Munte. Inainte de a va spune scopul blogului o sa va spun cate ceva despre mine. Trebuie sa recunosc ca nu sunt foarte activ, tind sa accept lenevia ca pe o stare normala a omului si nici prea ambitios, multumindu-ma de obicei cu ce am, desi nu sunt lipsit de vise si idealuri. Ca si caracteristici pozitive recunosc ca imi place foarte mult sa calatoresc si deasemenea sa citesc si nu am ratat nici o ocazie prin care sa aflu lucruri pe care nu le stiam despre cultura, civilizatie, despre oameni in general. Ma pot mandri ca am fost in cateva tari straine, desi nu o sa folosesc acest blog pentru a ma lauda, insa ma bucur ca am reusit, cu sprijinul parintilor bineinteles, sa vad aceste tari.
          Destul despre mine, pentru ca nu vreau sa fac un blog in care sa vorbesc despre mine sau despre cei din jurul meu, nici chiar despre ce se intampla prin lume acum, ci un blog in care sa prezint anumite carti, filme si alte elemente ce tin mai mult sau mai putin de cultura pe care le-am citit/vazut personal sau despre natura ce ne inconjoara, pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa vorbesti despre aceste lucruri care au fost, sunt si sper ca vor mai fii alaturi de noi mii de ani. Daca din cand in cand se va strecura un articol mai personal sau pe langa subiectul blogului, acest lucru se va datora vreunui eveniment special sau unei intamplari ciudate.
          Acesta este primul meu blog(si cred ca si singurul), asa ca va puteti astepta la greseli sau modificari in structura lui, desi nu cred ca este prea important. Ar mai trebui sa spun ca nu sunt un mare talent literar asa ca nu va cereti prea multe, o sa incerc totusi sa invat pe parcurs. Din nou repet, nu va fi un blog despre propria persoana, despre sentimente, emotii sau alte chestii romantice, va fi cat se poate de realist( desi putin subiectiv).
          Deasemenea, nu este obligatoriu ca articolele scrise de mine sa aiba pagini intregi, pentru ca asa cum zice si numele blogului, astept si parerea voastra cu privire la diferitele subiecte, fie ele literare, cinematografice sau din alte domenii.
             Sper sa va faca placere sa cititi acest blog si ce sa mai zic: Imi urez succes!