Google+

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Rio 2


     Intr-o luna destul de saraca in filme avem parte de o noua animatie, sequel-ul lui Rio, numit simplu Rio 2. Desi Captain America: The Winter Soldier ne-a aratat ca un sequel poate fi mai bun ca originalul, Rio 2 nu reuseste sa faca din pacate acest lucru, dar o sa vedeti mai jos ce si cum.


     Filmul continua povestea primei parti, Blu si Jewel fiind parintii a trei copii. In urma unei calatorii in Amazon, Linda si Tulio, oamenii care au grija de papagali si arealul protejat de langa Rio de Janeiro, descopera ca in jungla s-ar putea sa mai existe un stol intreg de papagali macau albastru. La aflarea acestei vesti, Jewel e hotarata sa mearga in Amazon, iar copii sunt gata pentru aventura, doar Blu este putin reticent in a parasi singuranta adapostului lor si avantajele civilizatiei umane. In drumul spre jungla, familia de papagali, insotita de prietenii lor (cei trei din poza de mai sus), este vazuta de Nigel, antagonistul din primul film, care acum nu mai poate zbura si insotit de Gabi, o broasca otravitoare si Charlie, un furnicar, porneste pe urmele lor pentru a se razbuna pe Blu. Ajunsi in jungla, pasarile din oras descopera ca papagalii macau albastru nu au disparut de tot, iar Jewel a facut parte din stolul condus chiar de tatal ei, Eduardo. In timp ce Nigel isi planuieste razbunarea si Blu si prietenii sai se acomodeaza cu viata in salbaticie, Linda si Tulio dau peste niste oameni care defriseaza ilegal jungla si pun in pericol stolul de papagali.

     Actorii care au oferit vocile din primul film se intorc, asa ca ii auzim din nou pe Jesse Eisenberg, Anne Hathaway in rolurile lui Blu si Jewel. Anne ne incanta cu vocea ei in diversele cantece din film, iar Jesse exprima perfect toate starile prin care trece neindemanaticul, dar curajosul Blu. Will i Am si Jamie Foxx se intorcin rolurile lui Pedro si Nico, cele doua pasari fascinate de carnaval si petreceri, care aduc alaturi de copii elementul comic din film (cea mai mare parte oricum). Din noile personaje, Roberto (Bruno Mars) cel mai cel papagal din stol si mana dreapta a lui Eduardo, este cel mai interesant, pentru ca se dovedeste ca in spatele sarmului sau ascunde o slabiciune nebanuita, iar vocea lui Bruno il ajuta sa fie la inaltime in numerele muzicale ale filmului. Insa o surpriza placuta, dar si neplacuta in acelasi timp este Nigel (Jemaine Clement), presupusul anatagonist principal. Am zis presupus, pentru ca desi marketingul filmului il anunta ca fiind marele pericol din film, adevaratul pericol il reprezinta oamenii, despre care o sa vorbesc mai tarziu. Din pradatorul sadic, violent si inteligent din primul film, Nigel este redus acum la simplul cliseu al razbunarii. Incapabil sa zboare cu adevarat (poate sa topaie ca o gaina, deci ceva mai mult decat Blu in Rio), este dependent de cei doi aghiotanti si toata rautatea sa se comprima in planuirea mentionatei razbunari. Am revazut si Rio inainte de a scrie cronica si chiar mi-a placut mult de acest antagonist, pentru ca reprezenta o amenintare reala pentru personajele principale, insa in sequel este foarte slab utilizat. Insa Nigel e salvat de accentul pe care filmul il pune pe talentul sau actoricesc. Si in primul film am avut parte de un numar muzical dedicat antagonistului, care explica foarte bine personalitatea diabolica a papagalului alb, iar in Rio 2, Nigel are onoarea de a interpreta ceea ce mie mi se pare a fi cel mai bun numar muzical din intregul film, atunci cand canta "I will survive". Linda si Tulio au un rol mult mai redus decat in filmul original si participa mai mult la sublinierea mesajului filmului decat la poveste in sine.

      Sa trecem si la partea mai tehnica. Animatia este superba, mai ales ca actiunea se muta in jungla cu peisaje foarte frumos realizate si pasari care mai de care mai colorate. Daca stau sa ma gandesc bine, este punctul forte al acestui film. Muzica asa cum am zis mai sus, mi s-a parut mult mai slaba decat in primul film, dar spre deosebire de acela, sunt utilizate mai des ritmuri si cantece specificie muzicii latine si chiar si miscarile animalelor sugereaza un dans latin.


     Aparent, Rio 2 a sacrificat o poveste mai bine realizata pentru a transmite un mesaj ecologic puternic, ceea ce nu e neaparat rau, dar vrem sa vedem totusi si un film bun, nu doar sa invatam cat de rele sunt pentru natura defrisarile. Pentru ca, asa cum am spus, personajul negativ al acestui film il reprezinta oamenii care distrug aceste minunatii ale naturii.

     Daca lui Rio i-as acorda 8-9, sunt nevoit ca lui Rio 2 sa ii dau nota 7.5. Pentru copii va fi un film foarte bun, dar adultii vor fi cu siguranta putin dezamagiti de aceasta continuare. Avand in vedere ca in aceasta perioada nu avem parte de alte animatii, il recomand. Stiu ca studiourile Blue Sky au facut trei continuari care mai de care mai putin necesare la Ice Age, creand o intreaga franciza, dar sper ca in privinta seriei Rio sa se opreasca si sa se concentreze pe noi creatii originale.

     Filmul este distribuit de OdeonFilm si il puteti vedea incepand cu acest weekend in cinematografe. Vizionare placuta!

P.S. Va lasa mai jos si numarul muzical al lui Nigel, pentru ca e foarte bun si merita.
 

luni, 7 aprilie 2014

Captain America: The Winter Soldier

     Si a venit si randul lui 2014 sa ne aduca filme Marvel, primul din acest an fiind Captain America: The Winter Soldier. Ca si Thor: The Dark World si Iron Man 3 acest film serveste ca sequel atat pentru seria individuala a personajului, cat si pentru Avengers, mai mult chiar decat toate celalalte filme de pana acum. Actiunea se leaga in mod direct de S.H.I.E.L.D. si de soarta organizatiei in urma evenimentelor din New York, dar ne ofera si ocazia sa vedem personaje din Avengers care nu au mai aparut in celelalte doua filme ale fazei 2 (faza ce va culmina cu Avengers: Age of Ultron): Captain America bineinteles, dar si Black Widow, Nick Fury sau agentul Maria Hill.

     Un film foarte diferit de celelalte filme Marvel de pana acum si spun asta in sensul bun. In primul rand este mult mai impamantenit decat celelalte, mai realist, lipsit de elemente evidente care sa il incadreze in categoria filmelor comicbook superhero. Protagonistul filmului este el insusi doar un razboinic, ale carui puteri nu sunt supraomenesti ca ale lui Hulk sau Thor. Ajutoarele lui Captain America sunt deasemenea oameni: Black Widow, spion, asasin si agent secret si Falcon, un soldat care isi gaseste motivul pentru a se intoarce in lupta in Steve Rogers. Chiar si antagonistul este mai uman decat Red Skull, din primul film Captain America si asta da un aer aparte intregii povesti. In al doilea rand, scenariul in sine este foarte diferit de cel al altor filme Marvel. Se departeaza de povestea clasica in care un raufacator cu puteri de zeu vreau sa cucereasca universul si se duce foarte mult catre genul thriller, care trateaza subtil, dar serios, un subiect foarte sensibil al zilelor noastre: suntem gata sa dam la schimb libertatea si intimitatea pentru securitate? Robert Redford a fost chemat in acest film tocmai ca omagiu pentru thrillerele politice in care a jucat in anii '70, pentru ca intreaga poveste se desfasoara exact ca in acele filme. Secrete, conspiratii, organizatii secrete infiltrate in alte organizatii secrete, dar si actiune si scene de lupta foarte bine realizate, Captain America: The Winter Soldier le are pe toate.

     In urma evenimentelor din Avengers, Steve Rogers (Chris Evans) continua sa protejeze lumea ca si agent S.H.I.E.L.D. , alaturi de Natasha Romanoff (Scarlett Johansson). Insa dupa o tentativa de asasinat asupra directorului Nick Fury (Samuel L. Jackson), Capitanul incepe sa isi puna intrebari cu privire la scopul final al organizatiei pentru care lucreaza. Este justificat sa dai la schimb libertatea pentru care el a luptat in al Doilea Razboi Mondial, pentru securitatea absoluta, pentru eliminarea pericolelor inainte ca acestea sa faca victime? Aparitia unui inamic nou si misterios cunoscut ca Winter Soldier, nu face decat sa ingreuneze deciziile pe care trebuie sa le ia Steve, care pleaca alaturi de Black Widow, intr-o misiune ce ar trebui sa le aduca raspunsurile la intrebarile legate de SHIELD si de viitorul lor.

     Punctul forte al acestui film il reprezinta jocul actoricesc, cel mai bun as zice din toata seria filmelor Marvel. Dezvoltarea personajelor e vizibila pe tot parcursul filmului, toti iesind din zona de confort, chiar si misterioasa Natasha Romanoff, care pare ca stie intotdeauna totul. Chris Evans se vede clar ca evolueaza odata cu personajul sau, intrand si mai bine in pielea acestuia si portretizand foarte bine toate starile prin care trece Rogers. Desi s-a acomodat repede cu diferentele tehnologice dintre anii '40 si prezent, Steve inca se confrunta cu diferentele sociale. Lumea din care vine el lupta din greu pentru a proteja libertatea celor din viitor, in timp ce lumea in care se afla acum ia libertatea de-a buna si nu ii vede adevarata valoare. Scarlett ne aduce pe ecrane o Natasha a carei busola morala schimbatoare e pusa fata in fata cu viziunea morala alb-negru a lui Steve Rogers. Conflictul ce se da inauntrul ei, intre ce e corect si ce e gresit, iese de multe ori la suprafata si ramane si ea surprinsa atunci cand realizeaza ca lumea nu are incredere in ea din cauza secretelor si minciunilor care o invaluiesc. De apreciat este si chimia care se vede intre cei doi, acestia fiind camarazi de arme in echipa Avengers, dar si prieteni apropiati, mai ales ca lucreaza impreuna si se vad mai mult decat cu ceilalti. Elementul comic al filmului este adus de multe ori chiar de conversatiile dintre cei doi, cand Natasha incearca sa ii gaseasca lui Steve o iubita. Aflam totodata mai multe despre trecutul ei, dar si despre trecutul lui Nick Fury, un personaj la fel de misterios. Sebastian Stan, actorul roman care il joaca pe Winter Soldier, face deasemenea un rol foarte bun ca si antagonist, desi pentru un personaj al carui nume e in titlul filmului rolul sau nu e atat de important. Existenta sa in acest film are rolul de a-l face pe Steve Rogers si mai confuz in legatura cu cine ii e prieten si cine ii e inamic. Si bineinteles, face alaturi de Captain America cele mai bune scene de lupta din film. Dar, desi nu apare atat de mult cat te-ai astepta, cu siguranta nu e ultima oara cand il vom vedea, filmul pregatind un rol mai important pentru el in viitor.



     Asa cum ziceam, scenariul filmului este deosebit, mult mai complex si cu o poveste mult mai incalcita si mai plina de intorsaturi de situatie decat oricare alt film Marvel. Reapar inamici vechi, prietenii devin dusmani, aliatii de incredere mor si conspiratiile secrete ascund adevarul la tot pasul. Desi e evident cine e antagonistul principal (hint: nu Winter Soldier), ramai uneori la fel de confuz ca si Rogers, atunci cand vezi ce se intampla cu SHIELD. Nu pot sa dezvalui finalul, dar pot sa spun ca de la Avengers incoace, acest film are cele mai puternice consecinte asupra intregului univers Marvel, poate chiar mai mari, iar lumea de dupa acest film nu va mai fi cu siguranta la fel. Din pacate nu vom afla cu exactitate ce se va intampla decat in 2015, odata cu Avengers: Age of Ultron, pentru ca Guardians of the Galaxy, desi se petrece in acelasi univers, nu se desfasoara pe Pamant, ci in spatiu, un camp de lupta pe care Avengers sau SHIELD nu l-au explorat inca.

     Efectele speciale se ridica la inaltimea bugetului, iar scenele de lupta si de actiune sunt printre cele mai bune  la ora actuala, din orice filme, nu numai cele Marvel. Cascadorii, impuscaturi, curse cu masini prin oras, lupte in aer, avem parte de o gramada de scene deosebite si foarte bine realizate. Muzica este si ea pe masura, cu ritmuri antrenante si un feeling pe care doar thrillerele anilor '70 il au, pentru ca sunetele epice care ii acompaniaza pe Thor sau pe Iron Man lipsesc aici, fiind inlocuite de muzica subtila a filmelor cu spioni. Tema lui Winter Soldier este probabil cea mai agresiva, pentru ca scenele in care apare acesta sunt sustinute de ritmuri dubstep moderne, dar si tema lui Captain America este pe masura eroului.

     In final o sa acord filmului nota 9 si recomandarea sincera de a-l vedea. Chiar daca are sigla Marvel pe el si este clar vorba despre un supererou al benzilor desenate, filmul abordeaza subiecte contemporane si pune intrebari pe care nu multi au curajul sa le puna, are un stil diferit de al celorlalte filme inspirate de comicbooks si cu siguranta este un thriller foarte reusit. Asa ca daca sunteti fani ai filmelor Marvel sau vreti sa vedeti un film bun, mergeti la Captain America The Winter Soldier, pentru ca merita.


     Filmul este distribuit de Forum Film, sub numele de Capitanul America: Razboinicul Iernii, si il puteti vedea atat pe ecranele normale, cat si la IMAX.

sâmbătă, 29 martie 2014

Noah


     Darren Aronofsky revine dupa 4 ani de pauza cu noul sau film Noah. Daca povestea biblica nu era deja arhicunoscuta, Hollywood are grija sa ne-o aduca si pe marile ecrane. Este insa un film bun sau nu? Si asa cum se pune intrebarea in cazul ecranizarilor unor scrieri, respecta cartea?


     Asa cum e scris in Biblie, Adam si Eva au avut 3 fii la inceput: Cain, Abel si Seth. In film, dupa uciderea lui Abel, Cain a fost exilat, devenind simbolul raului si coruptiei umane, in timp ce Seth ramane simbolul binelui si al credintei. Cain este ajutat si protejat de Observatori, ingeri care au venit de buna voie pe Pamant, dupa ce Adam si Eva au fost exilati din Paradis, dar pretul platit de acestia pentru nerespectarea cuvantului Domnului a fost pierderea chipului de inger si transformarea in monstri uriasi de piatra. In timp, neamul lui Cain a devenit puternic industrializat, ajungand la o tehnologie la nivelul Evului Mediu, consumand resursele lumii, poluand si distrugand natura. Urmasii lui Seth sunt printre putinii oameni care mai cred cu adevarat in Dumnezeu si care respecta natura si creatia Sa. Noe (Russel Crowe) este un urmas a lui Seth, care primeste de la Dumnezeu vise premonitorii in legatura cu potopul. Pentru a raspunde la intrebarile care apar in urma acestor vise, Noe isi ia familia si pleaca spre bunicul sau, Matusalem (Anthony Hopkins), un om foarte batran, dar intelept si capabil sa infaptuiasca miracole. Afland ca trebuie sa construiasca Arca, Noe si familia sa, ajutati de Observatori, care au realizat greseala lor in a-l ajuta pe Cain, se apuca sa infaptuiasca dorinta Domnului. Bineinteles ca in scurt timp si ceilalti oameni afla de aceasta arca. Tubal-cain (Ray Winstone), ultimul urmas al lui Cain si regele oamenilor, isi aduce armata in fata arcei pentru a-l convinge pe Noe ori prin vorba ori prin forta, ca trebuie sa ii ia si pe ceilalti oameni cu el.

     Russel Crowe il portretizeaza foarte bine pe Noe, plin de indoieli, dar credincios si convins ca trebuie sa infaptuiasca dorinta lui Dumnezeu, pentru a salva creatia si a readuce pe Pamant, Paradisul, fara oameni. Jennifer Connelly se descurca foarte bine, transmitand toate emotiile prin care trece Naameh, sotia lui Noe: iubirea pentru copiii ei, dorinta ca acestia sa traiasca, in ciuda credintei lui Noe ca oamenii trebuie sa dispara, tristetea, disperarea, bucuria, dar si loialitatea fata de familia sa. O surpriza placuta in acest film a fost Emma Watson, intr-un rol mult mai matur si mai serios decat in seria Harry Potter, jucand aici rolul Ilei, sotia lui Shem, fiul lui Noe. La fel ca si Naameh, si Ila trece prin mai multe stari emotionale. Infertila din cauza unei rani suferite in copilarie, ea il iubeste mult pe Shem, dar stie ca in noua lume in care omenirea se reduce la familia lor, nu poate sa indeplineasca rolul fundamental al unei femei in procreere.

     Efectele speciale sunt foarte bune. de asteptat la un film cu buget mare. Potopul, arca, uriasii de piatra, toate sunt realizate foarte bine. Muzica este bine realizata, si se potriveste foarte bine cu scenele pe care le acompaniaza. Cele mai impresionante scene sunt cele in care Noe povesteste istoria lumii, efectele si sunetele fiind superbe, intr-un stil aparte.


     Sunt insa cateva lucruri negative legate de film. In primul rand, durata. Filmul este mult prea lung pentru povestea care o spune, 20 de minute putand fi taiate foarte usor. Alt lucru nu neaparat negativ, dar in trendul filmelor moderne, este atmosfera dark pe care o inspira filmul. E foarte brutal, violent si uneori prea dramatic, avand in vedere ca e ecranizarea unei povesti biblice.

     Pentru toate cele ce am spus mai sus, acord filmului nota 7,5. Merita vazut mai mult pentru jocul actorilor si poate si pentru aerul de fantasy pe care il are Noah, avand in vedere ca nu prea am mai avut parte de filme din acest gen in ultima vreme.

     Filmul este distribuit de RoImage 2000, sub titlul de Noe

vineri, 21 martie 2014

Divergent

     Dupa Twilight, cartile astea cu si pentru adolescenti au inceput sa devina din ce in ce mai populare, ajungand sa fie ecranizate in disperare, cu speranta ca vor avea la fel de mult succes ca si cartile. Unele au reusit, altele nu. E clar ca Twilight si Hunger Games se inscriu in seria de succese, dar ramane de vazut daca Divergent va calca pe urmele lor. Cert e ca urmeaza aceeasi reteta, cu un personaj principal feminin, o poveste de dragoste si niste raufacatori care vor sa ii manipuleze pe tineri. Desi asemanarile cu Hunger Games sunt destule, Divergent are cateva elemente originale, dar o sa vedeti mai tarziu ce si cum.

     Intr-un viitor nu foarte indepartat, societatea este impartita in categorii clar delimitate in functie de personalitatea fiecarui individ. Desi pare o fata obisnuita, Tris Prior (Shailene Woodley) afla ca este „divergenta” si nu va putea apartine niciodata in totalitate vreunui grup. Razboiul incepe atunci cand Tris deconspira faptul ca Jeanine (Kate Winslet) urmareste sa controleze toate factiunile si sa distruga toate imperfectiunile sistemului, divergentii, eliminandu-i pe cei care au mai multe virtuti si nu pot fi controlati.

      Povestea suna cunoscuta? Bineinteles. Avem o societate distopica, Chicago undeva in viitor, imprejmuit de un gard care sa protejeze societatea de ce se afla dincolo. Avem o impartire pe categorii, fiecare cu un rol stabilit: Eruditia (oamenii de stiinta), Prietenia (fermierii), Neinfricarea (soldatii si politia), Candoarea (oamenii din justitie) si Abnegatia (guvernul, conducerea). Bineinteles, eroina este atipica, nascuta in Abnegatie, dar divergenta, alegand Neinfricarea pentru ca e cea mai cool categorie (cand toti sunt tineri, sar din tren si se catara pe cladiri, normal ca pare o aventura). Jeanine, sefa Eruditilor, planuieste sa elimine conducerea Abnegatiei, sa controleze printr-un ser toate celelalte categorii si sa distruga pe toti cei care ar putea rezista la acest control, in mod special divergentii. Nu spun mai multe ca nu cumva sa stric anumite surprize (care nu sunt multe oricum).

      Nu am citit cartile, deci nu pot sa spun cat de mult respecta actiunea din carti, desi banuiesc ca destul de mult. Se simte pe tot parcursul filmului ca ni se prezinta doar o parte din intreaga poveste si asta nu e neaparat de bine, pentru ca in functie de ce succes va avea prima parte, vor aparea sau nu celelalte doua (sau 3 daca se hotarasc sa faca 2 filme din ultima carte). Actorii sunt in mare parte necunoscuti, mizand probabil pe faptul ca acestia vor creste odata cu franciza, a la Jennifer Lawrence; desi, saraca Shailene Woodley da tot ce poate, dar nu se apropie de talentul celeilalte. Chiar daca primul Hunger Games nu prea mi-a placut, trebuie sa recunosc ca Jennifer a fost una din partile cele mai bune ale acelui film. Cand un actor tanar si necunoscut apare pe marile ecrane si reuseste din prima sa se faca placut, atunci e un semn bun. Shailene nu m-a impresionat deloc, nu joaca prost, nu ma intelegeti gresit, dar nu joaca nici bine. Sa spunem ca isi face treaba si cam atat, dar nu promite o cariera de Oscar, precum a lui Jennifer. Dintre ceilalti actori doar doi sar in ochi. Kate Winslet, pe care eu unul o revad dupa mult timp intr-un film si care e foarte prost folosita. Avand in vedere ca joaca rolul negativ, te-ai astepta sa aiba o prezenta impunatoare si sa apara destul de mult incat sa te afecteze actiunile ei. Dar nu, producatorii filmului au ales sa o foloseasca mai mult pentru nume, pentru ca nu cred ca apare mai mult de 10-15 minute, intr-un film de 2 ore. Poate ca totusi rolul ei va creste considerabil in posibilele viitoare parti. Celalalt actor cunoscut este Ray Stevenson (mai ales pentru rolul din serialul Rome) si care il joaca pe Marcus, conducatorul Abnegatiei si seful guvernului. Si acesta are un rol minor si apare prea putin ca sa iti pese la sfarsit ca Jeanine vrea sa il omoare.

     Despre efecte speciale nu am multe de zis. Nu sunt iesite din comun si oricum filmul nu necesita prea multe. Muzica este insa un punct forte al filmului. Sunt folosite melodii cu versuri si nu doar muzica simpla, iar asta il face sa para mai modern, acestea fiind foarte bine alese si potrivite scenelor pe care le acompaniaza.


     O sa dau filmului nota 7. Fanii cartilor cu siguranta vor fi multumiti, fanii genului poate, dar cred ca publicul obisnuit nu va fi prea impresionat de acest film. Eu unul as alege Hunger Games 2 oricand, dar ramane sa va convingeti singuri care film e mai bun.

     Filmul intra in cinematografe din 21 martie, distribuit de MediaPro Distribution.

duminică, 16 martie 2014

Abatia #1

     Tocmai am terminat primul volum al trilogiei Abatia de Dan Dobos si sunt placut impresionat. Pot sa o declar sincer cea mai buna carte SF romaneasca pe care am citit-o (si am citit cateva). Un Imperiu galactic, clone, asasini, o secta religioasa extrem de puternica, nave spatiale, arme cu laser si comunicare telepatica, cartea aceasta ne ofera tot ce ne putem dori de la un SF adevarat. In foarte multe privinte cartea aduce cu Dune, dar pastreaza totusi o unicitate aparte si avand in vedere ca Dune e considerata una din cele mai bune carti SF din istorie, faptul ca Abatia preia concepte de acolo nu poate fi decat de bine.

      O mica introducere in poveste ar suna cam asa: candva, in viitorul indepartat, Pamantul a fost devastat de razboaie, iar omenirea s-a imprastiat in galaxie, colonizand alte planete si formand un Imperiu condus de dinastia Boszt. In urma Ultimului Razboi, care a lasat Pamantul nefavorabil locuirii, s-a format Abatia, locul unde a aparut religia Sfantului Augustin cel Nou. De sute de ani, Abatia a furnizat Imperiului clonele pentru exploatarea Lumilor Agricole, clone care sunt manipulate prin religie pentru a produce mancare si alte resurse pentru restul omenirii. Regele Bella il trimite pe Rim, unul din quintii sai, sa spioneze Abatia si sa afle care e secretul clonelor, insa sfarsitul lumii propovaduit de Sf Augustin e mai aproape decat s-ar crede, iar omenirea e amenintata de o forta a carei existenta nimeni nu o banuieste.

     Am citit si alte pareri despre aceasta carte, iar in legatura cu asemanarea cu Dune, exista doua tabere: unii spun ca da, altii spun ca nu. Personal, eu ma incadrez in prima, dar vreau sa imi sustin aceasta parere prin cateva argumente. Quintii sunt niste soldati perfecti, aproape invincibili in lupta, imuni la emotii, cu o logica ascutita si care se supun oricarui ordin. Aceste caracteristici mi se pare foarte asemanatoare cu ale mentatilor din Dune, chiar daca rolurile lor sunt putin diferite. Avem totodata si o resursa rara, fara de care calatoriile spatiale hiperluminice ar fi imposibile: australul, un relativ corespondent al spice-ului din cealalta serie. Si bineinteles ordinul religios/mistic care se ocupa cu manipularea genetica: Abatia si Bene Gesserit, primii creand clone, iar ceilalti controland arbori genealogici. Oricum sunt concepte care nu sunt copiate, ci doar reinterpretate si utilizate in alt mod.

     Cel mai interesant aspect al acestei carti este insa studiul asupra religiei ca metoda de manipulare. Desi Abatia poarta un nume ce te duce cu gandul la un loc sacru, aceasta ascunde cea mai periculoasa masinarie genetica din univers. Procedeul prin care se exploata o Lume Agricola necesita clone, produse de Abatie, dar si un virus care le facea pe acestea mult mai susceptibile la influentele religioase. Una din clone era aleasa ca si Mesia, era sacrificata, iar apoi alta clona era numita Apostol si primea de la creatori vise ce determinau evolutia societatii de clone pe baza religiei si a ofrandelor catre Dumnezeu. Astfel, dupa cateva generatii, clonele incepeau sa ofere cantitati considerabile de resurse catre Dumnezeu, care ajungeau de fapt la coloniile umane ce cumparasera Insamantarea (numele procedeului de colonizare a Lumilor Agricole). De asemenea, aceasta religie a cercului (pentru ca simbolul este un cerc, nu crucea), spune ca oamenii sunt predestinati sa fie mantuiti sau nu, singura lor libertate fiind aceea de a alege ei cum sa il serveasca pe Dumnezeu. Acest fapt elimina pacatele obisnuite din religia crestina: crima, poligamia etc, atata timp cat acestea servesc protejarii lui Dumnezeu.

     Celelalte aspecte tin de SF, in general, deci vor atrage atentia oricarui iubitor al genului. O carte de nota 10, pe care o recomand, mai ales ca este scrisa de un autor roman. Asa ca incercati sa cautati Abatia de Dan Dobos si cititi-o,cu siguranta o sa va placa.

vineri, 14 martie 2014

Need for Speed


     Cursele cu masini au fost intotdeauna o metoda de entertainment, fie ca vorbim de filme, jocuri sau curse reale. Dupa ani de zile in care seria Fast & Furious a dominat piata filmelor din aceasta categorie, regele jocurilor cu masini se muta si pe marile ecrane. Need for Speed  aduce tot ceea ce oferea in mediul virtual si in film: masini, adrenalina, curse periculoase si spirit competitiv, toate legate printr-o poveste realista si emotionanta. Nu am fost mare fan al filmelor Fast & Furious (am vazut doar vreo doua din cele sapte filme), dar NFS m-a impresionat intr-un mod placut.

     Tobey Marshall (Aaron Paul), un mecanic dependent de masini si curse ilegale, face tot posibilul sa tina deschisa afacerea familiei, un atelier de tunat masini. Astfel, intra intr-un parteneriat cu Dino Brewster (Dominic Cooper), un fost pilot NASCAR, pe cat de bogat pe atat de arogant si un vechi rival din tinerete. In urma unei curse care il putea salva de la faliment, Tobey este trimis la închisoare dupa ce partenerul sau il tradeaza si fuge de la locul accidentului care a provocat moartea lui Pete, un prieten foarte bun al lui Tobey. Odata eliberat, el este hotarat sa se razbune, iar singura modalitate de a reusi este aceea de a-l invinge pe Dino intr-o cursa underground cu miza imensa. 

     Trebuie sa recunosc ca nu am urmarit decat primul sezon al faimosul serial Breaking Bad, asa ca nu am vazut jocul actoricesc al lui Aaron Paul prea mult, insa pentru un prim rol pe marile ecrane, s-a descurcat mai mult decat bine si aduce un mare plus filmului. Ceilalti actori sunt in mare parte necunoscuti, dar asta e ceva bun, pentru ca banuiesc ca vor sa faca o franciza si daca filmul are succes, toti vor deveni cunoscuti in viitor. Singurul actor de calibru mare din film este Michael Keaton, care il joaca pe Monarch, organizatorul secret al cursei De Leon, in care vrea Tobey sa ajunga, insa rolul sau e mic.

     Povestea mi s-a parut mult mai bine realizata decat in alte filme in care subiectul sunt cursele de masini. Daca in Fast & Furious motivul actiunii e deobicei oprirea unui terorist sau mare mafiot prin care surprinzator se poate ajunge doar castigand niste curse, in Need for Speed, motivul este mai personal si mai emotionant in acelasi timp, pentru ca Tobey vrea sa se razbune pe Dino pentru moartea prietenului sau si sa il aduca in fata justitiei, lovindu-l acolo unde il doare mai tare, in mandria sa de campion de curse.




     Efectele speciale CGI lipsesc cu desavrasire, pentru ca toate manevrele si cursele sunt cascadorii adevarate si in majoritatea scenelor care se petrec pe drum, chiar actorii conduc masinile. Putine filme mai apeleaza la cascadorii adevarate in era computerelor, iar faptul ca Need for Speed readuce in atentia oamenilor acest element fara de care istoria filmului ar fi alta, este un alt mare plus. Acest fapt se datoreaza regizorului Scott Waugh, al carui tata chiar a fost cascador de profesie si care a vrut sa onoreze memoria sa folosind cascadorii in acest film. Din pacate, 3D-ul de care filmul se foloseste e mai mult o metoda de marketing, pentru ca avantajele sale nu prea se vad, fiind potrivit mai mult filmelor cu multe efecte CGI. Muzica este deasemenea foarte bine aleasa, potrivindu-se perfect cu scenele pe care le acompaniaza (o sa va si las melodia de la sfarsit, creata special de Linkin Park pentru acest film).

     In final, o sa acord not 8.5 filmului si va recomand sa mergeti sa il vedeti daca vreti sa experimentati putina actiune si adrenalina. P.S. De mers cu gasca.


     Filmul intra de azi, 14 martie in cinematografe, distribuit de MediaPro Distribution, cu numele de Need for Speed: Inceputuri.

luni, 10 martie 2014

Mr. Peabody & Sherman

     Nu am mai vazut o animatie de cand a aparut Frozen, in decembrie. A mai aparut si Lego: The Movie intre timp, dar nu am avut ocazia sa il vad. Insa am avut placerea sa vad noul desen de la Dreamworks, Mr. Peabody & Sherman, transpunerea pe marele ecran a unui serial de animatie mai vechi. Desi premisa poate parea copilareasca, povestea este destul de amuzanta si antrenanta incat sa nu te plictiseasca. Nu este cel mai bun film al celor de la Dreamworks, dar cu siguranta nu e cel mai slab. Totusi, spre deosebire de Kung Fu Panda sau How to Train Your Dragon, prinde mult mai bine la copii decat la adulti, mai ales ca e vorba despre legatura tata-fiu (bine, un caine si fiul sa adoptat, dar suntem in lumea desenelor deci e ceva acceptat).

     Filmul vorbeste despre Mr. Peabody (Ty Burrell), cea mai desteapta fiinta din lume ce se intampla sa fie un caine. Cand fiul sau, Sherman (Max Charles) , alege sa foloseasca fara permisiune masina timpului, cea mai mare inventie a lui Peabody, pentru a impresiona, bineinteles, o fata, in istorie incep sa apara schimbari ce pot avea consectinte grave. Astfel, Sherman si Mr. Peabody trebuie sa calatoreasca in timp pentru a o salva pe Penny (Ariel Winter) si sa opreasca o ruptura in continuumul spatiu-timp ce poate distruge lumea.


     Despre actori nu pot vorbi prea mult, pentru ca fiind o animatie, ei isi fac simtita prezenta doar prin voce, iar eu nu am reusit sa aud vocile originale. Am vizionat filmul dublat si oricat de mult imi displace mie sa aud voci romanesti intr-un film american, pot sa spun ca am fost multumit de prestatia actorilor nostri. Unele replici au fost adaptate foarte bine si chiar suna mai amuzant decat ar fi sunat in engleza. Restul dublajului este ok si replicile originale sunt traduse destule de bine

     Pentru ca vorbim de o animatie bineinteles ca e o poveste cu talc. Asa ca lasand la o parte lectiile de fizica avansata si cele de istorie universala, avem parte de o lectie de viata, despre prietenie, incredere si iubirea dintre un tata si un fiu. Filmul face insa un joc inteligent cu legatura dintre caine si stapanul sau om, inversand rolurile, atribuind cainelui un statut uman si rolul de tata al baietelului.

     Animatia este CGI si respecta stilul celorlalte desene create de studiourile Dreamworks, desi nu se ridica la inaltimea ultimelor filme Disney. Detalii precum firele de par (in Frozen, Tangled sau Brave, Disney acorda o atentie speciala acestor parti) sau realismul nu prea se regasesc in acest film, dar avem parte de un stil simplist si clasic (un cap mai mare decat ar putea sustine corpul, ochi uriasi etc) care creeaza amuzament si ne pregatesc pentru aventura imaginara a personajelor. Totodata avem parte si de cateva recreari ale unor orase istorice redate intr-un mod foarte frumos si colorat (de exemplu Florenta sau Egiptul). Muzica se potriveste perfect si acompaniaza filmul in toate momentele importante, dar nu este un muzical, asa ca nu va asteptati ca personajele sa cante (poate pentru unii asta chiar e un plus).


     In final o sa acord filmului nota 8/10. Este o animatie draguta, buna de mers cu cei mici la cinema, dar mai putin potrivita pentru adultii care cauta ceva serios si mai intunecat. Umorul, distractia si voia buna fac parte din acest film si cu siguranta va veti regasi razand alaturi de ceilalti spectatori.

     Filmul intra in cinematografe din 14 martie, distribuit de OdeonFilm cu numele de Dl. Peabody si Sherman.

joi, 6 martie 2014

300: Rise of an Empire


     Daca v-a placut 300, atunci 300: Rise of an Empire nu are cum sa nu va placa. La 7 ani de la aparitia primului film avem parte de sequelul mult asteptat; de fapt este si prequel si sequel si poveste paralela in acelasi timp si o sa va explic mai tarziu de ce. De aceasta data Zack Snyder nu mai este regizor, ci doar producator, dar amprenta lui se face simtita pe tot parcursul filmului. Noul regizor, Noam Murro aduce insa, niste schimbari interesante.

     Scenariul urmareste povestea lui Temistocle (Sullivan Stapleton), generalul atenian care a condus flota greceasca impotriva persilor. Filmul incepe cu regina Gorgo (Lena Headey) povestindu-le soldatilor spartani cine este Artemisia (Eva Green), amiralul flotei persane si cum a ajuns ea sa lupte pentru Xerxes,fiind de origine greaca. Apoi asistam la lupta de la Artemisium, unde Temistocle a condus mica flota a Greciei impotriva unei flote de aproape trei ori mai mare. Interesant este ca aceasta lupta are loc in acelasi timp cu mult mai faimoasa batalie de la Termopile, unde Leonida si cei 300 de spartani au tinut piept armatei persane (atat cat au putut). In final avem parte de ceea ce un prieten a numit "300 pe apa", batalia de la Salamis, infruntarea finala intre Temistocle si Artemisia.

     Actorii noi din acest film au fost bine alesi, iar cei mai vechi au fost bine folositi. Lena Headey nu mai apare atat de mult in 300: Rise of an Empire, dar are un rol foarte interesant, acela de narator. Regina Gorgo este pe o nava si le spune spartanilor de sub comanda sa despre faptele eroice ale celor de dinainte, Temistocle si grecii sai, dar ii avertizeaza si ca Artemisia este un dusman redutabil. Asa ca mai mult de 80% din film este acompaniat din cand in cand de vocea reginei, ceea ce da un aer de legenda intregii povesti. Protagonistul filmului, Temistocle, este jucat de un actor necunoscut, Sullivan Stapleton, dar asta e o alegere buna, pentru ca, in cuvintele reginei, ajungem sa vedem un "soldat necunoscut" devenind un mare general si unul din eroii care salveaza Grecia. Eva Green o joaca pe Artemisia, comandantul intregii flote persane, un strateg desavarsit si cu o ura puternica fata de Elada. Face un rol deosebit, portretizand cruzimea, inteligenta, dar si puterea de seductie a Artemisiei si dupa parerea mea, ea este cea care duce filmul in spate. Daca in 300, eroul este cel aflat in prim plan, de data asta antagonistul are o prezenta mult mai puternica si asta mi-a placut foarte mult.

     Asa cum spuneam la inceput, schimbarea regizorului se simte, unele modificari fiind foarte bune, altele mai putin. Faptul ca antagonistul apare la fel de mult (sau chiar mai mult) ca eroul, este unul din plusuri. Se folosesc mai mult flashback-urile si asta iarasi e ceva bun. Au trecut 7 ani de la primul film si nu imi mai aduc aminte atat de bine daca erau si momente comice, dar in continuarea sa avem parte de 1-2 scene care starnesc rasul, ce detensioneaza atmosfera acoperita de umbra razboiului. Una din schimbarile aduse care m-a deranjat putin este cumintirea scenelor de actiune. Parca primul film a fost mult mai sangeros decat acesta si asta era unul din motivele pentru care a avut atat de mult succes. Nu spun ca nu se taie capete, maini si alte parti ale corpului, dar uneori parca lipseste ceva. Bine, o mare parte din luptele corp la corp sunt inlocuite cu lupte maritime, intre corabii si ofera un spectacol nemaipomenit. Un truc ieftin si utilizat de 1000 de ori, chiar si in 300, e din nou folosit in acest film, acela de a include o poveste tata-fiu, in care fiul trebuie sa duca mai departe onoarea familiei, dar am iertat totusi aceasta lipsa de inspiratie.

     Din punct de vedere al efectelor speciale nu am nimic de comentat. Sunt superbe si bine realizate, mai ales cand le vezi in IMAX 3D. Bucati de nave care se rup, decapitari si lupte cu sabia, toate se vad uimitor pe uriasul ecran. Muzica e deasemenea foarte bine aleasa, modernizata putin as spune. Avem parte de melodii epice, care te duc cu gandul la maretele batalii duse de stramosii nostri, dar si de ritmuri dubstep care se sincronizeaza cu scenele de lupta in slow motion.


     In final filmul primeste din partea mea nota 9 si recomandarea de a-l vedea. Daca vreti un spectacol vizual uimitor si v-a placut si primul film, 300: Rise of an Empire este pentru voi.

     Filmul apare in cinematografe din 7 martie, distribuit de MediaPro Distribution cu numele de 300: Ascensiunea unui imperiu.

marți, 4 martie 2014

Dallas Buyers Club

     In aceeasi zi in care s-au desfasurat Oscarurile am avut placerea sa vad si Dallas Buyers Club, un film care ne-a adus cei doi castigatori la categoriile Best Actor rol principal, respectiv secundar, si anume Matthew McConaughey si Jared Leto. Daca eu am prezis ca cei doi vor castiga, am facut-o pentru ca am urmarit indeaproape predictiile a mai multe publicatii online de renume, pentru ca nu apucasem sa vad filmul. Acum s-a rezolvat problema, l-am vazut si sunt mai mult decat multumit ca actorii au castigat, pentru ca meritau.

     Povestea suna cam asa: in Dallasul anului 1985, Ron Woodroof (McConaughey), electrician si mare afemeiat, descopera ca este bolnav de SIDA, boala considerata in mod popular a fi specifica homosexualilor. Cand un nou medicament, AZT, incepe sa fie testat, Ron incearca sa faca rost de el pe orice cale. Ajuns in spital il intalneste pe Rayon (Leto), un travestit la randul sau bolnav, care are acces la medicament. Insa Ron descopera ca minunea nu tine prea mult si AZT se dovedeste a fi la fel de toxic ca si virusul ce le atacase corpul, asa ca cei doi creeaza Dallas Buyers Club, pentru a aproviziona toti bolnavii cu alte medicamente, mai putin nocive sau chiar deloc, dar care nu sunt aprobate de FDA.

      Lupta omului cu aceasta boala, intr-o perioada in care medicamentele nu erau atat de sigure ca astazi, este extrem de bine reprezentata de cei doi. Ron este hetero de cand se stie, facand sex cu femei chiar si in grajdurile arenelor de rodeo si bineinteles ca este surprins sa afle ca e infectat cu HIV. Slabirea fizica la care a fost supus actorul este evidenta, iar daca la inceput este in limite acceptabile, pana la sfarsit arata mult mai rau. Suferintele fizice si psihice prin care trece sunt portretizate foarte bine de McConaughey, insa odata cu virusul se mai schimba ceva pentru Ron. Realizeaza repede cat de pretioasa este viata si isi da seama ca nu a trait-o asa cum si-ar fi dorit: sa aiba o sotie, sa aiba copii. Si situatia devine si mai trista atunci cand se cam indragosteste de doctorita ce il ingrijeste. De aceeasi parte a baricadei se afla insa si Rayon, un om ce si-a acceptat conditia si stilul de viata, insa la fel ca si Ron, sufera afectat de virus. Ce este foarte placut sa urmaresti este cum se dezvolta prietenia intre cei doi. Daca atunci cand se intalnesc, Woodroof respinge destul de scarbit prezenta lui Rayon, lupta celor doi impotriva bolii si a sistemului medical il face pe Ron sa uite de homofobia acuta, cel putin impotriva tovarasului sau de suferinta si sa tina la el, in ciuda aspectelor mai putin obisnuite.

     Faptul ca este facut dupa o poveste adevarata si ca lumea a fost privata de aceasta ecranizare timp de 20 de ani (se dorea un astfel de film de foarte mult timp), nu face decat sa-ti creasca respectul si admiratia pentru acesti oameni.


     Muzica este foarte bine aleasa, avand cantece specifice Texasului, mai triste sau mai vioaie, in functie de scena pe care o acompaniaza, dar se potrivesc de minune. Iar costumele personajelor le reprezinta in totalitate, de la palariile de cowboy ale lui Ron si pana la rochiile pe care Rayon le poarta.

     In final, o sa acord nota 9/10 acestui film si il recomand cu mare placere tuturor celor care vor sa vada un film bun, o poveste dramatica despre lupta unor oameni pentru vietile lor. 

     Filmul are premiera in cinematografele noastre pe 7 martie si este distribuit de RoImage.

duminică, 2 martie 2014

Oscars Prediction 2014


     Noaptea Oscarurilor se apropie repede, iar maine dimineata vom afla care sunt castigatorii prestigiosului premiu. Ca in fiecare an, avem parte de filme bune si foarte bune, de actori mari, dar si de actori care abia au inceput sa isi lase amprenta asupra lumii cinematografice. Muzica, spectacolul, discursurile emotionante si glumele gazdei (Ellen DeGeneres) vor acompania decernarea premiilor arhicunoscute. Ca sa nu mai ocup spatiul cu toate nominalizarile, aveti aici linkul catre pagina oficiala http://oscar.go.com/nominees . Am vazut si eu o mare parte din filmele care au primit nominalizari si vreau sa va prezint lista mea de predictii, dar si de nemultumiri la cateva categorii.

1. Best Picture
Favoritul la aceasta categorie este 12 Years a Slave, un film care abordeaza un subiect foarte popular in SUA, sclavia. Cum americanii musca gogoasa de fiecare data cand apare un film ce are ca subiect atrocitatile comise de civilizatia lor, de la formarea Statelor si pana in zilele noastre, nu e de mirare ca acest film e favorit in cursa pentru Best Picture. Personal, nu m-a impresionat atat de mult, prea lent, prea lipsit de actiune si cu accentul pus pe suferinta treptata si inceata a negrilor , filmul se afla mult mai jos in topul meu pentru aceasta categorie.

Filmul care as prefera sa castige si are sanse conform criticilor, este Gravity, nominalizat si favorit la o gramada de alte categorii, unde exceleaza (imagine, editare video, de sunet etc). Povestea unui astronaut ramas singur in spatiu (Sandra Bullock) este si emotionanta dar si frumoasa vizual. Pe cat de grandios e sa vezi Pamantul din spatiu si sa realizezi in ce lume minunata traim, pe atat de mic te simti cat vezi cat de imens e universul din jur si cat de multe nu stim.

2. Best Actor in a Leading Role
Si la aceasta categorie exista un favorit aproape fara dubii, Matthew McConaughey, actorul principal din Dallas Buyers Club, un film care la noi nu a avut inca premiera la noi (luni seara o sa il vad si eu si o sa scriu cronica), dar care in afara are deja succes. Nu pot sa ma pronunt deocamdata daca merita sau nu premiul (nominalizarea), dar exista si alte nominalizari care merita luate in considerare. Este vorba de Christian Bale, pentru rolul din American Hustle (despre care am scris aici) si Leonardo DiCaprio, care a primit din nou sansa sa castige premiul mult ravnit pentru rolul din The Wolf of Wall Street. Leo joaca un personaj foarte interesant, controversat si care trece prin niste experiente ciudate, dar unice.

3. Best Actor in a Supporting Role
Dallas Buyers Club are inca un favorit prin Jared Leto, solistul trupei 30 Seconds to Mars. La aceasta categorie nu pot sa spun ca am nemultumiri. Si ceilalti actori merita nominalizarea primita, dar toti joaca la fel de bine asa ca nu stiu cine mi-as dori sa castige. Un actor nou (care nu a mai jucat niciodata in vreun film) este Barkhad Abdi, care il joaca pe seful piratilor somalezi din Captain Phillips si face o treaba neasteptat de reusita, avand in vedere lipsa lui de experienta.



4. Best Actress in a Leading Role
Preferata criticilor la aceasta categorie este Cate Blanchett, pentru rolul din Blue Jasmine. Nici acest film nu am apucat sa il vad, dar imi place actrita, joaca foarte bine in toate filmele. Nu trebuie insa uitate si Amy Adams, pentru American Hustle si Sandra Bullock, din Gravity. Toate trei sunt actrite bune si toate merita sa castige premiul.





 
5. Best Actress in a Supporting Role
Aici exista doua actrite care lupta pentru premiu, Lupita Nyong'o, din 12 Years a Slave si Jennifer Lawrence, din American Hustle. Personal, as prefera sa castige Jennifer, chiar daca ea mai are deja un Oscar, de anul trecut. Rolul ei a fost mult mai interesant, mult mai dinamic, pentru ca joaca o femeie inteligenta, vicleana si seducatoare, care nu se teme nici macar de mafioti. Lupita joaca rolul unei sclave care e favorita stapanului si care mai tarziu primeste niste bice pe spinare, intr-o scena foarte brutala si sangeroasa. Are putine replici si nu exprima nimic altceva decat teama si umilinta, pentru ca personajul nu trece prin experiente neobisnuite pentru viata sa (spre deosebire de personajul principal care era un om liber inainte sa devina sclav si pentru care experienta e mult mai devastatoare).

6. Best Animated Feature Film
La aceasta categorie nu prea exista dubii, Frozen are sanse maxime sa castige. Desi ca popularitate are un adversar puternic in Despicable Me 2, pentru ca ambele au succes la box office si sunt foarte aproape de 1 miliard de dolari (Frozen cel putin, pentru ca inca mai ruleaza in cinematografe in lume), filmul de la Disney este mult mai indragit, mai ales ca a revigorat seria de animatii bune de care Disney ducea lipsa.



 
7. Best Original Song
Ca tot vorbim de Frozen, favoritul si cel care merita sa castige cel mai mult, este cantecul din acest film, "Let it Go", un cantec cheie in povestea filmului, emotionant si frumos. Exista si un alt cantec ce are sanse, "Happy" al lui Pharrell Williams, din Despicable Me 2 cu mai multa popularitate in publicul larg, dar parca mai putina emotie si suflet de pus in crearea lui.





8. Best Original Score
La aceasta categorie lupta este destul de stransa. Pe de o parte il avem pe maestrul John Williams, cu 46 de nominalizari pana acum (al doilea ca nr de nominalizari dupa Walt Disney si cu 5 premii castigate), cu soundtrack-ul de la The Book Thief, pe de alta parte, il avem pe Steven Price, un compozitor tanar, fara prea multe creatii pana acum, dar care promite o cariera de succes cu muzica din Gravity. Ca si criticii, il favorizez pe Steven, pentru ca alaturi de efectele speciale, de regie si de actrita, muzica face din acest film o experienta unica. Avem aici si singura nominalizare a filmului Saving Mr. Banks, un film uitat de votanti la multe alte categorii.

     Cam astea sunt categoriile pe care vreau sa le abordez, pentru ca restul sunt prea tehnice. O sa fac totusi cateva observatii. Alfonso Cuaron, regizorul lui Gravity merita Oscarul pentru Best Director si sper ca va reusi sa faca asta in ciuda lui 12 Years a Slave. Un film care mi se pare ca lipseste prea mult din aceste nominalizari este Saving Mr. Banks, pentru ca Emma Thompson merita din plin o nominalizare la Best Actress in a Leading Role, dar si Colin Farrell merita una la actori secundari. As merge si mai departe si as spune ca fata de filmul cu sclavi, acesta merita mult mai mult locul in nominalizarile la Best Picture. Un actor care este prea absent din aceasta lista este Tom Hanks care a jucat exceptional in Captain Phillips, in rol principal, dar s-a descurcat bine si in rolul lui Walt Disney din Saving Mr. Banks. Sa castige cel mai bun, cum se spune si daca va uitati la ceremonia de premiere, vizionare placuta!