Intoarcerea lui Iron Man

     A trecut multa vreme de cand nu am mai scris, de fapt, azi se implineste fix un an de la ultima mea postare si ma tot gandeam cand sa reincep activitatea pe blog. Ce ocazie mai buna decat aceasta aniversare? Cum vinerea aceasta, pe 26 aprilie am avut placerea sa merg la premiera unui mult asteptat film, Iron Man 3, m-am hotarat sa incep cu un review al celui de-al doilea supererou favorit al meu ( primul fiind Batman, bineinteles). 

     Multi dintre voi au vazut probabil si desenele animate cu Iron Man care se difuzau pe Fox Kids cand eram copii. Asa ca trailerul de la Iron Man 3 v-a trezit acelasi interes ca si mie. Ca sa ne reamintim de ce, vizualizati-l inca o data inainte de a continua.

     Mandarin, jucat de Ben Kingsley. WOW. Asta am spus eu dupa ce am vazut trailerul acum cateva luni de zile. Si WOW, am spus din nou cand a inceput filmul si scenele din traileru au aparut pe ecran. Dar sa ajungem si acolo. Dupa cum probabil stiti, Mandarin este „the archnemesis” al lui Iron Man, cel putin in desenele animate, un fel de Joker pentru Batman. Asa ca un film cu Iron Man care in sfarsit continea ceva mult mai familiar decat omu cu biciuri electrice si partenerul de afaceri al lui Stark Sr, era exact ce aveam nevoie, mai ales dupa actiunea din Avengers. Povestea cu virusul EXTREMIS e luata din comicbooks, pe care din pacate nu le-am citit, dar am tot auzit ca e foarte reusita, asa ca a fost inca un plus pentru mine in a merge sa vad cat mai rapid filmul. Asa ca asteptarile mele au fost uriase in conditiile in care il revedeam pe Robert Downey Jr, pe Ben Kingsley ca antagonist si sa aflu ce se intampla cu Tony Stark dupa intalnirea cu moartea din Avengers. Si, aici asteptarile mele au fost putin inselate. O sa incerc sa nu dau spoilere, avand in vedere ca filmul tocmai a aparut, deci nu multi l-au vazut, dar o sa subliniez putin partile bune si rele ale filmului.

     Voi incepe cu ce e mai bun. Robert Downey Jr. Asta e cea mai buna parte a acestui film si nu mi-e rusine sa o spun. Actorul face tot filmul, nu povestea, nu celelalte personaje, nici macar efectele speciale, ci Robert Downey Jr. Iar in conditiile in care se zvoneste ca va fi ultimul film solo al lui Iron Man( sa nu uitam ca e in plan Avengers 2, in care Robert va juca, dar contractul lui expira dupa acel film), ma gandesc ca le va fi foarte greu sa gaseasca un inlocuitor la fel de bun, pentru ca, la fel ca si Christian Bale, sincer chiar mai mult, Downey l-a readus pe Iron Man in atentia publicului. Carisma, umorul, dar si seriozitatea lui, l-au facut pe Robert cel mai bun Iron Man care putea fi. Asul din maneca al acestui film, a fost insa conetrarea actiunii pe Tony Stark, pe om, si nu pe supereroul Iron Man. Am avut ocazia sa il vad in situatii limita, sa il vad in relatie cu alti oameni, fata in fata cu ei si cu pericolul, fara protectia unei cutii de metal. Aici vedem in sfarsit geniul si indemanarea lui Tony Stark, in sfarsit vedem omul din spatele milionarului, din spatele simbolului. Sa nu uitam totusi si de Gwyneth Paltrow, care are un rol mai puternic in cea de a 4-a aventura a lui Iron Man si care are o chimie placuta cu Downey in film. In rest, ii revedem pe War Machine( redenumit Iron Patriot de catre presedintele SUA, in lumina intamplarilor din Avengers, avand nevoie de o imagine protectoare, acum ca Iron Man este un gardian global, nu doar american), pe Jon Favreau, regizorul lui Iron Man 2, ca si bodyguard-ul si prietenul lui Tony Stark si ii vedem pentru prima oara pe Mandarin si pe Aldrich Killian, seful organizatiei A.I.M. Guy Pearce se descurca foarte bine in rolul lui Killian si chiar mi-a placut rolul lui si cum a jucat. Efectele speciale au fost la fel de bune ca si in Avengers, iar muzica e potrivita, desi am fost dezamagit sa nu gasesc nici o melodie de la ACDC, devenite deja simbol al lui Iron Man in celelalte filme.

     Si acum sa continuam cu partea mai ciudata si mai suparatoare a filmului, dar nu neaparat cea mai slaba. Din pacate este twist-ul cel mai important din intreaga poveste, schimbarea la care nimeni nu se asteapta, asa ca nu voi da spoilere, prea multe. Pentru neinitiati, pentru cei care au venit doar sa il vada pe Robert sau sa vada un film de actiune, pentru cei care au devenit pasionati de Iron Man dupa primul film, dar care nu au avut alt contact cu personajul decat prin aceste filme recente, acest twist va fi uimitor si extraordinar. Pentru mine, cel putin, care mai aveam habar despre Iron Man si din desene, si din alte filme de animatie si din ce am citit pe internet de atata timp, a fost o dezamagire. Pot sa va spun doar ca e strans legata de antagonistul acestui film si ca poate fi atat un lucru bun cat si un punct slab, depinde cum privesti problema.

     In incheiere ii dau filmului nota 8 din 10,  i-as fi dat poate 9 sau 10 chiar, daca nu era acel aspect deranjant. Pentru cea mai buna vizionare recomand IMAX 3D, efectele, imaginea si sunetul sunt foarte bune si devin cu atat mai bune intr-o sala IMAX. Putin mai scump, dar merita banii. Asa ca fie ca sunteti fani inraiti de pe vremea benzilor desenate si a desenelor animate, fie ca v-ati apropiat recent de acest personaj, recomand filmul tuturor. Actiune, comedie, putin romantism, dar si schimbari neasteptate de situatie, toate se regasesc in acest film.

Trilogia "Filme bune"

Dupa revenirea in activitate cu recenziile a doua carti, m-am gandit sa va mai povestesc si despre filmele pe care le-am mai vazut. Planuiam sa fac cate un articol pentru fiecare, dar cum toate 3 filmele despre care voi vorbi se afla in aceeasi categorie, si anume “filme bune sau mai mult decat bune”, m-am gandit sa le prezint intr-o singura postare. Toate 3 filmele sunt mai vechi, pentru ca la timpul lor nu auzisem de ele sau nu eram interesat sa le vad; pot spune ca fiecare a meritat timpul petrecut in fata ecranului.

Primul film despre care voi vorbi este unul deja cunoscut de intreaga planeta, aclamat de multi, nominalizat la Oscar si la alte premii, un film din 2010, si anume Inception. Probabil ca cei mai multi dintre voi l-au vazut demult, eu l-am vazut acum 3 zile si pot spune ca sunt impresionat, dar sa le luam pe rand. Pentru putinii –presupun- care nu l-au vazut, filmul prezinta povestea  lui Cobb (Leonardo DiCaprio) si a partenerului sau, Arthur (Joseph Gordon-Levitt), ce se ocupa cu spionajul corporatist printr-un mijloc mai putin conventional, invadand subconstientul in vis pentru a extrage informatiile. In urma unei incursiuni in lumea viselor alaturi de sotia sa, Mal, ea si Cobb au ramas blocati in Limbo, de unde au scapat doar dupa ce el a facut-o pe ea sa creada ca lumea in care se afla nu e reala. Acest fapt a avut consecinte si in lumea reala insa, astfel ca Mal s-a sinucis crezand ca se va trezi. Vina a picat pe Cobb si acum este un om urmarit in USA, iar ceea ce isi doreste cel mai mult e sa se intoarca acasa la copiii lui. Ocazia apare cand ultima sa tinta ii propune sa lucreze pentru el, acesta fiind omul de afaceri  Saito, care vrea sa implanteze (de aici inception) in mintea unui adversar in afaceri o idee. De aici si pana la aventurile prin care trece echipa de invadatori ai viselor nu mai este mult.  Actiunea e foarte antrenanta, muzica foarte buna, doar e facuta de Hans Zimmer, iar actorii sunt perfecti pentru rolurile lor, mai ales ca pe DiCaprio nu il mai vazusem demult. Filmul abordeaza teme interesante precum visul in vis, existenta realitatii si perceptia noastra asupra ei, dar si puterea mintii umane. Are nota 10/10 din partea mea si il recomand tuturor.

Al doilea film este Invictus, care prezinta viata si problemele presedintelui sud african, Nelson Mandela (Morgan Freeman) in timpul campionatului mondial de rugby 1995 si a capitanului echipei nationale Springboks, François Pienaar (Matt Damon).  Povestea pe scurt: Mandela iese din inchisoare si in cativa ani este ales presedinte al Africii de Sud. Responsabilitatile sale sunt uriase, fiind primul presedinte ales prin vot universal (negrii nu aveau drepturi depline pana atunci) si avand in fata sa un conflict de zeci de ani intre albi - afrikaans si negri. Oportunitatea de a uni cele 2 popoare se iveste in capitanul Pienaar si echipa nationala de rugby. Mandela ii sustine si ii indeamna pe jucatori, majoritari albi, sa castige campionatul de rugby international, gazduit chiar de tara lor in acel an, pentru a dovedi ca poporul sud-african este unul. Desi povestea este interesanta, actorii sunt foarte buni, iar muzica e potrivita intregii atmosfere, uneori filmul are un pas mai lent, ceea ce ma face sa ii dau un 8.5-9/10, insa il recomand in continuare cu mare caldura celor interesati de astfel de filme.

Si ultimul film din “trilogie” este Hancock, care il are in rol principal pe Will Smith, iarasi un actor pe care nu l-am mai vazut demult intr-un film. Filmul vorbeste despre un supererou, Hancock, care cauzeaza mai multe pagube decat ajuta si e vazut din ce in ce mai mult ca o amenintare decat ca un ajutor. Insa cand intr-o zi, Hancock salveaza (cauzand bineinteles pagube inutile) un consultant PR, acesta se ofera sa il ajute sa isi repare imaginea, invitandu-l in familia sa. Insa ceea ce nu stie Hancock este ca sotia lui Ray (consultantul) ascunde un secret nebanuit... Ce este interesant la acest film e ca ia o turnura neobisnuita pentru un film cu supereroi. Hancock nu este Superman, nici Batman, este mult mai aproape de cum suntem noi decat orice alt supererou. Are probleme precum alcoolismul si deschiderea catre oameni, insa Ray il ajuta sa treaca peste astea si sa vada ca pentru a fi un erou adevarat nu este de ajuns sa ii trantesti intr-o parte si alta pe raufacatori, trebuie sa o faci cu stil, sa eviti pagubele inutile si sa admiti ca si altii te pot ajuta. Filmul primeste un 8/10, dar la fel ca si cel de mai sus, il recomand cu placere celor interesati.

Cantecul despre care spuneam mai sus. De fapt refrenul dezvaluie un lucru pe care ar trebui sa il acceptam toti: culoarea pielii nu conteaza, aparentele fizice nu sunt oglinda adevarata a oamenilor. Enjoy!

Jucatorii de pe Titan de Philip K. Dick

     Recenzia acestei carti s-a mutat pe  http://nemirabooks.ro/jucatorii-de-pe-titan  . Va invit sa o cititi acolo, cei interesati.

Camuflaj de Joe Haldeman

Dupa o indelungata pauza mi-am propus sa scriu din nou pe blog si probabil dupa acest post iarasi voi fi prea ocupat ca sa mai scriu, dar voi incerca totusi sa ma tin de cuvant si sa revigorez blogul cat de curand si sa devin mai activ.
 Later edit: Dat fiind ca cei de la Nemira mi-au acceptat recenzia pe siteul lor, am scos-o pe cea de aici si va invit ca daca sunteti interesati sa o cititi AICI

Leapsa

Am primit o leapsa de la Ghanda de pe blogul Povesti Intunecate, asa ca in premiera aveti o leapsa pe blogul meu.

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Nu indoi paginile si niciodata nu am facut-o. Folosesc semne de carte, uneori specifice acestui act, alteori improvizate.
2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?
Din pacate nu, nu am primit carti in ultima vreme,ci anul trecut Craciun am primit "Imparatul mustelor" de William Golding, pe care o aveam si o citisem deja, insa am oferit-o si eu cadou la randul meu cuiva care o va citi cu mare placere.
3. Citiţi în baie?
 Intrebare de baraj. Da, foarte rar, cel mai des ziare, ca nu imi uc cartile in baie.
4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă "da" care ar fi fost aceasta?
Da, m-am gandit daca pot spune asa. De fapt am scris pe blog cateva capitole din ce se vroia carticica mea, insa  m-am blocat de foarte mult timp si nu am reusit sa o continui. Cartea nu avea un nume, a inceput ca o povestioara lunga cat o postare obisnuita si care trebuia sa fie de sine statatoare, dar mi-a venit ideea sa o continui. Trebuia sa fie genul politist/detectivist in principiu si poate amestecat cu ceva misticisme, dar pentru ca nu am plecat cu o idee cand am inceput sa scriu capitolele, m-am blocat, asa cum spuneam si s-a cam terminat.
5. Care este cartea preferată?
Cartea mea preferata se cam schimba de la un sezon la altul. Ultima care m-a impresionat foarte mult a fost duologia Ilion/Olimp (despre care sper sa imi fac timp sa scriu). Altadata imi placeau mult seriile "Saga lui Ender/Saga Umbrelor" ale lui Orson Scott Card si seria Dune a lui Herbert. Insa peste toate, seria care imi place cel mai mult e "A Song of Ice and Fire" de GRRM sau asa cum o stiu fanii serialului HBO, "Game of Thrones/Urzeala Tronurilor".
6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Rareori recitesc cartile, din simplul fapt ca misterul si entuziasmul primei citiri nu poate fi recreat. Singurul motv pentru care recitesc  e cand o carte dintr-o serie apare la mult timp dupa ultima aparitie din acea serie si am uitat prea multe lucruri sau cand a intrat scoala in greva o luna si ceva si am recitit Harry Potter( acum multi ani).
7. Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Mi-ar placea sa ma intalnesc cu GRRM insa in afara de "potato" nu cred ca i-as spune altceva. Cu altii nu pot spune acuma daca vreau sa ma intalnesc.
8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Cu alti oameni pasionati de carti ca si mine sau macar de unele carti care imi plac mie. Cei in cauza se stiu, daca vor citi blogul.
 9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Recomandarile prietenilor uneori, alteori gasesc cartile cand ma uit pe librarii online, alteori in librarii reale. Le aleg dupa autor, continut si uneori dupa coperta, dar rar.
10. Care credeţi că este o lectură "obligatorie", o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Shogun de James Clavell . Mi-a schimbat radical gandirea despre Japonia si Asia si poate chiar si despre oameni in general. As recomanda si seria Dune fanilor SF, pentru ca desi e intr-un gen specific, are niste implicatii mult mai profunde si momente care te pun pe gandit.
11. Care este locul preferat pentru lectură?
In pat, acasa sau la camin, dar mai ales pe drum. Nu pot pleca intr-un drum lung fara o carte. Fie ca ma plimb cu trenul, fie cu masina, trebuie sa citesc si citesc pana mi se face rau uneori :))
12. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
De multe ori ascult muzica, pentru ca daca gasesc si melodia potrivita cartii, actiune devine si mai interesanta, ca intr-un film. Asa ca o scena de lupta descrisa in cuvinte capata o imagine clara daca e insotita si de o melodie epica. iar o scena trista devine si mai reala daca ai muzica buna.
13. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Am citit cateva carti pe calculator acum cativa ani. Am descoperit Saga lui Ender citind primele 2 carti in format electronic si cartile SF ale lui GRRM in acelasi fel, dar in afara de acestea altele nu am mai citit si nici nu mai vreau.; e obositor si te dor ochii repede.
14. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
Prefer in general sa am drepturi de proprietate asupra cartilor pe care le citesc asa ca cele mai multe carti citite de mine, le si am in biblioteca. Cateva carti care eram curios sa le citesc. dar nesigur daca merita o investitie, le-am imprumutat de la prieteni.
15. O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Cartea in sine e un obiect, insa ce e in ea e cu totul altceva. In ea se poate afla o lume dincolo de limitele imaginatiei noastre, o lume  in care s-ar putea sa traim, o lume in care am trait. Cartea e un fel de particula elementara care atunci cand incepem sa o citim explodeaza precum Big Bang-ul si apare un intreg univers in jurul nostru care nu se sfarseste pana cand nu dam ultima pagina, iar daca acea carte a fost intradevar buna, lumea aceea va ramane intotdeauna cu noi. Eu unul am invatat de la personajele mele cum sa fiu om. Ce inseamna onoarea, sinceritatea, dragostea, prietenia, valorile vietii in general, toate le-am invatat din carti. Am invatat sa fiu optimist, sa cred in mai mult, sa ma curaj, sa nu ma dau batut, sa visez la viitor, sa invat din trecut. Atat de multe pot fi spuse despre o carte ca ar trebui sa mai scriu cel putin o carte, daca nu chiar 2 sau poate o multime de volume.
 

Fear can hold you prisoner, Hope cand set you free

     Nu am mai scris de un an, suntem in 2012 acum, ultimul an, daca ne luam dupa prostiile spuse pe net. Pentru cei care nu stiu, intre timp, am ajuns student la Politehnica, so I'm pretty much fucked up right now, urmeaza sesiunea, dar ca deobicei lenea invinge si nu prea invat. Insa mi-am facut timp zilele astea sa vad tot felul de filme, care mai de care mai bun, in felul lui. Am hotarat sa incep cu Shawshank Redemption (994), pentru ca tocmai l-am vazut si e mai proaspat in memorie. Un film extraordinar, credeti-ma. A fost cel mai lung film pe care l-am vazut, dar a meritat ( are 2 ore si 20 de minute). E un film care se petrece intr-o inchisoare, dar nu e genul de film in care toata ziua se bat oamenii acolo. Are si cateva scene de genul asta, dar putine, pentru a pastra veridicitatea spatiului de desfasurare (batai, sodomizari, contrabanda, chestii cunoscute). Filmul se deruleaza insa destul de incet, pentru ca scopul este de fapt sa transmita ceva: sentimente, trairi, vise, speranta, curajul, perseverenta etc. Protagonistii sunt Andy Dufresne (Tim Robbins) si Red (Morgan Freeman), ambii actori daruindu-ne o performanta de exceptie. Personajele, oamenii mai bine spus, pentru ca asa par, au o poveste imbinata, insa pot fi luat si separat, fiecare cu povestea lui, cu schimbarile lui, insa strans legati unul de altul. Ca sa nu fiu tentant sa dau spoilere (prea multe) synopsis-ul o sa il iau de pe IMDB.
     Andy Dufresne este un bancher tanar si de succes, pana cand este condamnat la inchisoare pe viata pentru uciderea sotiei sale si a amantului ei. Astfel, ajunge in inchisoarea Shawshank. Desfasurat in perioada anilor '40-'60, filmul ne arata cum Andy, alaturi de noul sau prieten Red, se dovedeste a fi un prizoniare mai putin conventional. Cam atat voi spune, sper sa nu scap prea multe surprize pe parcurs.
     Ce m-a impresionat la acest film, pe langa jocurile de rol de exceptie, sunt temele abordate si muzica. Temele tin de umanitate in general, insa sunt evidentiate intr-un cadru mai putin conventional, in care tocmai raritatea acelor caracteristici le fac si mai vizibile. Pe langa cele enumerate mai sus, alte teme importante mai sunt: timpul si efectele sale asupra oamenilor, transformarile pe care le provoaca mediului si persoanelor, prietenia (a se citi camaraderia) dusa la limitele superioare si nu in ultimul rand integritatea umana, marcata in persinajul lui Tim Robbins. Daca Andy se adapteaza vietii de inchisoare si isi pastreaza totusi o parte din demnitatea pe care o avea inainte de condamnare, Red, invata de la prietenul sau ca speranta nu moare niciodata si ca nu trebuie sa iti pierzi niciodata sentimentul de libertate, indiferent ca esti inchis intre ziduri inalte de piatra sau nu. Cum mai ziceam, muzica iarasi este un atu al filmului. Desi pe parcurs, este marcata cat de cat, pe la mijloc apare si o celebra arie a lui Mozart, partea care m-a impresionat pe mine cel mai mult este melodia de la sfarsit si din genericul de sfarsit. Unul din putinele filme care m-au facut sa las filmul pana la ultima milisecunda.
     Nu stiu ce as mai putea spune despre filmul asta, decat: "Urmariti-l !!!" Din partea mea primeste un 10/10 pentru tot.

P.S. Va las melodia de care va ziceam, sa va relaxati si voi.

 

ASOIAF fan forum

Unii dintre voi probabil au auzit despre seria “Cantec de Gheata si Foc” sau despre serialul “Urzeala Tronurilor”. Daca da, si sunteti interesati de un loc unde sa cunoasteti alti fani si sa vorbiti pana la epuizare despre cartile/serialul/personajele voastre preferate, sa va faceti noi prieteni cu care sa impartasiti pasiunea pentru serie sau pur si simplu un loc unde sa aflati cele mai noi vesti despre carti/serial/autor, atunci aflati ca acest loc exista: forumul “Cantec de Gheata si Foc”, dedicat atat seriei uimitoare a lui George RR Martin, cat si serialului produs de cei de la HBO.

Asadar, va invit sa aruncati o privire: http://cantecdegheatasifoc.forumgratuit.ro/

Planul de atac

     In camera de conferinte se aflau patru oameni: detectivul William Howard, Abigail Campbell, inspectorul Klein, seful Politiei din oras si bineinteles, Johnson, care il sunase sa ii spuna ce descoperisera la autopsie. Lucra de 3 ani si ceva la multe cazuri ale Politiei Metropolitane, dar nu apucase sa il vada pe inspector de prea multe ori, doar la cateva cazuri mai importante. De fapt toate cazurile la care participase au fost grele si complicate si chiar daca nu ar fi fost prea modest putea spune ca laudele i se cuveneau in mare parte lui.

     Astepta vesti de la Johnson de ceva vreme, timp in care analizase tot ce aflase pana acum de la rude si prieteni. Isi facuse deja niste idei si dupa ce vor afla si rezultatele cercetarilor lui Johnson si echipei sale de criminalisti, va putea sa faca in sfarsit un plan de atac in ceea ce parea un caz ciudat. Toata lumea lua loc pe scaune, iar inspectorul isi drese vocea,in semn ca sedinta putea incepe.

  -  Domnule inspector, domnisoara Campbell, detective! Cred ca putem incepe. Rezultatele analizelor au sosit destul de repede, dar am intampinat o mica problema. Am descoperit in sangele lui cantitati destul de mari de opium, insa nu destul incat sa provoace moartea. Asa ca am refacut analizele, mai minutios de data asta si am gasit inca o substanta, necunoscuta, care tripla efectele opiumului, deja in cantitati mari.

  -  SI ochii aceia intunecati? Sa inteleg ca tot drogului se datorau? intreba Will cu o mica teama in suflet.

  -  Da, ne-am speriat si noi la inceput. Se pare ca opiumul i-a ajuns in vasele de sange ale ochilor.

  -  Acum ca am descoperit ce i-a provocat moartea tanarului ne putem concentra asupra motivului si faptasului. Detective, ce ne poti spune? intreba inspectorul pe un ton superior ce ii displacea lui William.

  -  Din interviurile luate de la mama tanarului, doamna Raleigh, prietenului sau, domnul Kingston si bineinteles logodnica lui, domnisoara Ashwood am aflat cateceva lucruri interesante, care coroborate cu ce ne-a spus adineauri domnul Johnson spun de fapt mai mult decat spuneau initial, insa nu o sa va plictisesc acum cu detaliile.

  -  Din experienta mea detaliile sunt totul detective Howard, spuse inspectorul iarasi pe un ton superior, care altora le-ar parea numai un ton autoritar datorat gradelor, dar era ceva mai mult, o invidie probabil.

  -  Da, asa este, domnule! Insa sa va prezint ce am aflat. Doamna Raleigh este detinatoarea unei averi foarte mari, care ar fi trebuit sa fie mostenita de John. Ea crede ca domnul Kingston  avea o influenta nefasta asupra fiului si, ceea ce m-a intrigat pe mine dupa vorbele lui Johnson, crede ca este implicat in afaceri cu droguri.

  -  Foarte interesant. asta ar explica si substanta neobisnuita, traficantii si fabricantii de droguri mereu descopera metoda sa isi faca marfa mai buna.

  -  Da, Johnson, asa e, insa nu avem nici o dovada ca tanarul Kingston este traficant. Acum sa continui. Asta cred ca il face un suspect, dar nu neaparat vinovatul. Despre el, ce pot sa spun, tanarul boem clasic, fara studii, angajat ca barman la " Golden Horse", renumitul pub. Nimic din comportamentul lui sau din vorbele sale nu imi dezvaluie cum ca ar tainui un secret de genul asta, insa nu ma uitam dupa astfel de semne atunci. Oricum, vom afla in curand adevarul.

  -  Ai un plan detective? intreba cam retoric inspectorul.

  -  Da, am o idee cu privire la ce ar trebui sa facem, insa mai trebuie sa va spun cateva lucruri despre domnisoara Ashwood. Am fost in vizita la ea si am fost primul de la care a aflat de moartea lui John si pot sa spun ca a fost sincer surprinsa si afectata de faptul ca logodnicul ei murise. Asta a fost un semn clar pentru mine ca ea simtea ceva pentru el. Insa nu pot fi inca sigur ca nu era doar o masca si ca de fapt nu urmarea decat averea lui. Oricum, Lilly Ashwood mi-a facut o impresie destul de buna.

  -  Bine detective Howard, sa lasam pentru mai incolo femeile. Care e planul tau?

  -  Inspectore,planul e simplu si o voi lasa pe Abby sa va explice.

  -  Domnilor. Asa cum a spus si William, planul este simplu. Trebuie sa aflam daca domnul Adam Kingston este sau nu implicat in afaceri cu droguri, iar pentru asta trebuie sa vorbim cu el. Din pacatate, William a vorbit deja cu el si acesta stie ca este detectiv si lucreaza la caz cu politia, dar pe mine nu ma cunoaste. Asa ca ma voi duce in pub ca o simpla fata si voi incerca sa aflu cat mai multe lucruri de la el.

  -  Multumesc, Abby. Iar eu, intre timp, ma voi duce sa vorbesc din nou cu domnisoara Ashwood, sa fiu sigur ca nu mi-a scapat ceva. Amandoi, si eu si Abby, vom merge in acelasi timp la cei doi, astfel incat cei doi sa nu ia legatura. In 2 zile  ne vom revedea aici, cu inca un caz incheiat si cu misterul mortii tanarului Raleigh rezolvat; asta va pot garanta.

  -  Destul de ingenios planul tau detective. Va urez succes, domnisoara Campbell si tie Howard. Acum ma scuzati, am o alta sedinta cu primarul si am cam intarziat.

     Inspectorul fu imediat urmat de Johnson care avea treaba in laboratorul sau, iar Abby si Will ramasesera singuri in sala de conferinte.

  -  Ei bine, Abby, sa ne intoarcem la treaba si sa punem totul la cale cum trebuie. Nu trebuie sa dam gres.

  -  Bineinteles, William.

    Cu asta, iesira amandoi din cladirea Politiei si urcara in Lincoln-ul parcat in fata, plecand spre biroul lor.

Lie to me

      Am revenit cu un nou articol. De data asta am zis sa va scriu despre un serial foarte interesant si foarte tare pe care il urmaresc eu. Este vorba de Lie to me, dupa cum bine vedeti. Despre ce e vorba? Serialul ne vorbeste despre o echipa de experti  numita The Lightman Group, condusa de dr. Cal Lightman. Ce face echipa asta de experti? Si mai simplu: detecteaza minciuni. Da, ati citit bine, sunt detectoare umane de minciuni, de 10 ori mai eficienti ca masinariile fortelor de ordine. Cum fac ei acest lucru? Aici raspunsul devine mai complicat. Ei urmaresc  microexpresiile si gesturile oamenilor si acestea alaturi de intrebarile inteligente pe care le pune echipa aduc adevarul la lumina. Microexpresiile sunt reactii ale corpului necontrolate de om, dar care pot spune celor avizati multe lucruri: daca un simplu zambet este sincer, daca persoana este manipulatoare din fire, daca persoana se simte vinovata, are regrete sau dimpotriva este nervoasa sau satisfacuta, pe scurt, daca minti. Si acum sa va vorbesc putin despre personaje.

     Bineinteles ca voi incepe cu seful intregii echipe si initiatoul Lightman Group, si anume insusi dr. Cal Lightman. Rolul este jucat de Tim Roth, un actor britanic, pe care eu nu il cunosc din alte filme/seriale, dar despre care va pot spune ca este imaginea Prada. Ce se stie despre Lightman? Este divortat de Zoe Landau si are o fata de 16 ani, Emily. Este descoperitorul microexpresiilor si a infiintat compania alaturi de dr. Gillian Foster, psihologul lui din vremea cand lucra la Pentagon si care acum ii este cea mai buna prietena si persoana in care are cea mai mare incredere ( si ca tot veni vorba, la care si tine foarte mult, uneori parand chiar ca o iubeste, desi nu ni se dezvaluie nimic concret). Este pe buna dreptate cel mai mare expert in deceptie din lume si asa o sa inchei descrierea sa printr-ul din motto-urile sale: “ I can tell if you're lying, but not why”.

     Dr. Gillian Foster (Kelli Williams) este partenera lui Lightman si prietena sa. Este expertul psiholog al echipei, dar nu il intrece totusi pe Lightman in citirea microexpresiilor. Relatia cu sotul ei, ii cauzeaza probleme morale lui Cal, pentru ca acesta ii suspecteaza sotul ca o insala, insa trebuie sa respecte promisiunea ca niciunul nu va interveni in viata celuilalt, indiferent de motiv.

     Eli Loker (Brendan Hines) este  un alt membru al echipei, tot un „cititor” de minciuni educat academic, la fel ca si Lightman si Foster. Suprinde pe multi in serial prin aderarea sa la onestiatea radicala, spunand tot ce crede direct si provocand de multe ori scene haioase sau penibile la care razi cu placere. Este foarte bun prieten cu Ria Torres, membrul mai proaspat al echipei si exista niste apropouri in legatura cu o relatie intre ei, dar pana la acest moment nu s-a intamplat nimic ( eu am ajuns la jumatatea sezonului 2).

     Ria Torres (Monica Raymund)  este cel mai nou membru al echipei si este o „naturala” avand de mica abilitatea de a citi oamenii, insa asa cum spune si Lightman mai are multe de invatat; nu de putine ori lasa emotiile sa ii stea in calea detectarii deceptiei.

      Inainte sa inchei articolul trebuie sa va spun ca serialul se bazeaza pe fapte stiintifice adevarate, unele din personaje fiind inspirate din persoane reale. Cal Lightman este bazat pe dr. Paul Ekman, psiholog ce a studiat in mod special microexpresiile, iar Foster este bazata pe dr. Maureen O'Sullivan, profesoara de psihologie ce la ajutat pe Ekaman in infiintarea companiei The Paul Ekman Group si in studiile microexpresiilor si a limbajului corporal. V-am plictisit cu multe informatii, dar va anunt ca serialul este bestial si desi eram sceptic la inceput, dupa primul episod am devenit un fan infocat.

     P.S: Am uitat de Emily si de agentul Ben Reynolds, dar nu este prea mult de zis despre ei asa ca pun doar cate o poza si va spun sa va uitati la serial.

 P.S.S: Nu-i asa ca Emily e frumoasa?